Skip to content

Vlad Logigan “Au fost si spaime, si angoase, si plictiseala, si un sentiment bizar de singuratate, si niste revolta”

Vlad Logigan este actor al Teatrului Mic, dar il puteti vedea si la Teatrul National, Bulandra si in teatrul independent.

Vlad Logigan este si  profesor la catedra de Arta Actorului la UNATC (este asistent doctor la aceasta catedra) si multi dintre actorii mai tineri decat el, cu care imparte acum scena, i-au fost studenti. Logigan a fost unul dintre copii minune al facultatii de teatru si a facut doi ani de scoala intr-unul, pentru ca apoi sa devina asistent universitar.

Urban.ro are o serie de mini interviuri cu actorii care se intorc la teatre si la munca, dupa foarte multe luni de pauza. E o usa intredeschisa in lumea din spatele scenei, cu detalii printre randuri despre dificultatile prin care trec actorii independenti sau angajati ai teatrelor de stat in aceasta perioada.

  Ai emotii legate de intoarcerea inapoi pe scena, in fata publicului? Cum crezi ca va fi?

Am, sigur ca am, dupa o perioada cam lunga de nejucat, am emotii, dar amestecate. Pe de o parte ma bucur mult ca jucam din nou, pe de alta parte mi-e frica sa nu explodeze iarasi numarul de noi infectari si sa ne inchida iar. Sa jucam din nou cred ca va fi cu o mare bucurie, si de partea noastra, si din partea publicului. Astept cu nerabdare.

 Ti-a fost dor de scena? Si daca da, cum s-a simtit dorul si ce parte ti-a lipsit cel mai mult?

Daaa, imi este foarte dor. Spune-i unui copil ca nu are voie sa se joace nimic timp de un an, ca asa s-a simtit. E greu de gestionat. Cel mai mult? Totul. Si jucatul pe scena, si publicul, si colegii, costumatul, machiatul, tot. O sa fie nevoie sa joc multe spectacole ca sa sting setea asta pe care am acumulat-o nejucand.

Ce ai facut in aceasta perioada ca sa-ti “tii mintile acasa”?

Spre norocul meu, eu si predau la facultate, actorie. Am ramas aproape de procesul actoricesc lucrand cu studentii. M-a bucurat si mi-a facut bine. Am si citit mult, am vazut multe filme si seriale, dar cand faci asta sa umpli un gol, functioneaza doar partial. Interactiunea cu oamenii, eu sunt dependent de asta, iar asta a fost greu de inlocuit. Nu stiu daca mi-am tinut mintile acasa, daca am reusit sau daca m-am dus pe campii, cred ca voi afla in perioada urmatoare, cand reincepem sa jucam.

Ce probleme au aparut pentru tine, si cum te-ai descurcat, motivat ?

Au fost la un moment dat si spaime, si angoase, si plictiseala, si un sentiment bizar de singuratate, si niste revolta. Mi-am spus ca uneori nu mai vad padurea de copaci, dar ea trebuie sa fie totusi acolo, chiar daca intr-un moment sau altul, mi se pare ca n-o mai vad. Apoi, cum spune Shakespeare: Razi cat se poate, caci tot la zi ajunge si cea mai lunga noapte.

Cum te vei proteja in timpul repetitiilor si spectacolului in contextul pandemiei?

Ca toata lumea, masca, distantare, dezinfectare, la teatru ne testeaza inainte sa jucam cu o zi sau doua. Plus ca eu am hotarat intr-o zi ca sunt imun, si de atunci, sunt imun.

Dupa o pauza atat de lunga, va fi nevoie de multe repetitii inainte de revenire?

Sigur ca da, e neaparata nevoie de repetitii. Mai ales la spectacolele care s-au jucat putin inainte de lock-down-ul din primavara trecuta. De exemplu, “Vinovat nevinovat” de la Teatrul Mic abia iesise la public, s-a jucat de putine ori pana sa se inchida teatrele. Toate spectacolele au nevoie de repetitii de reluare, orice pauza se simte, cu atat mai mult una de un an. Unele spectacole cu o constructie speciala, cum e “Crima si pedeapsa”, care sper sa se mai joace, sau sunt cu foarte multi actori si multe manevre de decor, cum e “Papagalul mut”.

Crezi ca te vei bucura mai mult, va fi o alta stare pentru fiecare moment petrecut in fata publicului, dupa aproape un an de pauza?

Cu siguranta va fi o stare speciala de bucurie. Cred ca si din partea noastra, cand vom juca primele spectacole, un fel de euforie, dar si din partea publicului, ma gandesc, o bucurie speciala, ca poate din nou sa fie in sala. Vin cu bucuria unui copil care n-a avut voie sa se joace o vreme indelungata, iar acum are din nou ocazia.

Dintre spectacolele in care esti distribuit, care este cel in care iti doresti sa il joci din nou si de ce?

Pe toate. Ca actor, ai libertatea sa iti construiesti personajele asa incat sa iti placa, sa le iubesti, eu asta fac si atunci il joc cu bucurie pe oricare, pentru ca am pus ceva din mine acolo si incerc sa spun ceva lumii cu fiecare din ele. E greu sa aleg un spectacol dintre cele in care joc, e ca si cum o mama ar trebui sa aleaga dintre copii ei, e o sarcina aproape imposibila si e minunat ca le vom rejuca, sper eu, pe toate din nou.

Citește în continuare