Noul director al Teatrului Excelsior, regizorul Vlad Cristache, a anuntat intr-o conferinta de presa proiectele prin care incearca un rebranding , o repozitionare a repertoriului catre adolescent si tineri.

Ca sa fie si mai clara directia de comunicare pe care o vizeaza si publicul care-l intereseaza, la conferinta de presa pe langa specialistii din domeniu au fost invitati peste 100 de adolescenti care scriu la reviste de teatru in licee, care au proiecte in social media.

Vlad Cristache este unul dintre cei mai prolifici tineri creatori de teatru din Romania, cu spectacole in Bucuresti (Teatrul National, Teatrul Bulandra, Teatrul Odeon, Teatrul Mic, Teatrul de Comedie, Teatrul Excelsior, Teatrul Nottara), Sibiu, Piatra-Neamt, Ploiesti, Braila, Tulcea, Constanta, Pitesti, Arad, Ramnicu Valcea.

In 2011 a fost nominalizat pentru debut la Gala Premiilor Uniter pentru regia spectacolului „Peer Gynt”; iar spectacolul „Desteptarea primaverii” de la Teatrul Mic a avut trei nominalizari la Gala Premiilor Uniter in 2017.

Urban.ro a stat de vorba cu Vlad Cristache despre schimbarile pe care le-a gandit pentru Excelsior si, mai ales, cum le va pune in practica.

De cata vreme esti director?

De la 1 iunie 2022. Si n-am stat degeaba. De atunci incercam sa facem un rebranding al institutiei. Incerc sa duc teatrul asta foarte targetat catre publicul tanar, adolescenti si tineri adulti din Bucuresti. Si vreau sa fie nu doar un teatru pentru tineri din Bucuresti, ci Teatrul Tinerilor din Bucuresti.

Dar inainte nu era specific pe acest public? Spectacolele din repertoriu erau cumva tot pentru adolescenti.

Pana acum am facut spectacole de copii si spectacole pentru adolescenti, dar se regasesc in repertoriul actual, spectacole care nu se incadreaza in aceasta directie. Ceea ce imi propun este momentan sa pastram spectacolele in repertoriu, cele de copii, pana la epuizare, dar sa nu mai producem altele noi si incercam sa producem spectacole exclusiv pentru adolescenti si tineri adulti si in asa fel incat sa sa cream realmente o identitate de brand a teatrului, pentru ca exista riscul daca este mergem in mai multe directii cu repertoriu, poate sa nu fie atat de clar pentru spectator ce gaseste sub acest brand.

Noi suntem acum la mijlocul lui septembrie, tu esti director de la 1 iunie, e o distanta foarte mica de timp, cand ai avut timp sa faci si partea de branding si strategia pentru asta?

Intr-o prima faza, schimbarea imaginii institutiei porneste de la repertoriu si suntem in lucru in momentul asta, cu doua productii care vor avea premiera in luna octombrie. Este vorba de Aproape (titlu original Almost, Maine de John Cariani), in regia lui Eugen Gyemant, un spectacol candid, o comedie romantica in care 9 cupluri isi gasesc rezolvarea problemelor in dragoste pe un fundal magic al Aurorei Boreale . Cred spectacolul o sa fie un hit de public pentru tineri. Acest spectacol va avea premiera in 8 9 octombrie, si se va mai juca apoi pe 20 si 23 octombrie.

O sa avem o noua premiera, in regia Sanzianei Stoican. Spectacolul The Sweet Science of Bruising de Joy Wilkinson, titlul in romana e inca in lucru. E un text contemporan britanic, povestea a patru femei din patru categorii sociale diferite din Anglia victoriana, care nu se simt reprezentate intr-o lume dominata exclusiv de barbati, care nu reusesc sa-si indeplineasca visurile si aspiratiile si se inscriu la un campionat underground de box feminin. Si lupta lor in ring e, de fapt, o metafora pentru lupta femeii de a face ceva intr-o societate in care nu se simte reprezentata. Asta e un text cu o personalitate, cu atitudine pe o tema foarte actuala.

Dar tu ai acum in trupa actori care sa sustina asta?

Da, teatrul are o trupa foarte tare de actori, 28 de actori, foarte multi tineri in trupa si spectacol. Montarile noi sunt gandite si ca sa fie un show case pentru actorii teatrului.

Dar sunt mai multe proiecte pe care le avem in plan pana la sfarsitul anului.

In afara de aceste doua proiecte, care vor avea premiera in luna octombrie, urmeaza inca trei premiere la Teatrul Excelsior. Este vorba de un spectacol, o adaptare dupa cel mai celebru roman SF, Solaris, cu regia de Bobi Pricop, un spectacol care va folosi noi tehnologii, va avea o componenta multimedia imersiva, foarte puternica si ne propunem sa facem un spectacol S.F. Poate singurul spectacol SF din Romania, care vorbeste despre ceva foarte uman, despre pierdere, despre confruntarea cu propriile tale frici si propriile tale probleme nerezolvate din trecut. Schimbarea pe care o facem fata de roman este protagonistul transformat in protagonista. Pe statia spatiala care studiaza planeta Solaris, Protagonista incearca sa studieze planeta si descopera o imagine a iubitului ei, care a murit in trecut. Planeta incearca sa o cunoasca pe ea si trimite o reprezentare umana a iubitului ei, pentru ca – practic – ea sa se confrunte cu aceasta pierdere in incercarea de a studia planeta. Premiera acestui spectacol Solaris va avea loc in decembrie.

Tot in luna decembrie vom avea premiera unui spectacol care vreau sa fie un manifest al tinerei generatii. Se numeste Punk Rock de Simon Stephens, iar spectacolul va fi montat de catre mine. E un text despre liceeni aflati in pragul examenului de bacalaureat si in pragul intrarii in viata, in aceasta lume in care trebuie sa stii ce vrei sa faci cu viata ta. Acesti tineri dezorientati, care nu stiu inca ce sa faca corpurile lor, nu stiu sa faca propriile lor senzatii emotionale, sexuale cedeaza presiunii in unele momente si se descarca in violenta. Spectacolul trateaza si tema bullying-ului. In principiu, e vorba despre o generatie dezorientata, de la care societatea cere prea multe si, asa cum spune si titlul propus, sa fie un spectacol foarte Punk. O premiera va fi in decembrie.

Un al cincilea proiect pe care il vom face este un spectacol inceput mai demult, pe care il sustin si vreau sa continuam. Este vorba de o coproductie internationala intre Teatrul Excelsior si doua teatre din Italia, Compania La Luna nel letto si Teatrul National Emilia Romagna.

 Spectacolul este Romeo si Julieta intr-o adaptare, cu un regizor intalian Michelangelo Campanale si pune accentul mai mult o componenta vizuala si pe miscare, dar si cu portiuni din textului clasic. Ideea inedita a spectacolului este ca una dintre cele doua familii care sunt in conflict in Romeo si Julieta este formata din romani, iar celalalta este o familie formata din italieni. Pe scena vor fi actori italieni si actori romani, care vor juca atat in limba romana, cat si in limba italiana. Spectacolul va avea premiera in decembrie la Teatrul Excelsior, iar in februarie la Cesena, pe scena Teatrului National Emilia-Romagna.

Sunt proiecte multe pe durata scurta de timp si va fi nevoie de coordonare exemplara, de aici intrebarea cati ani ai, ai sa faci fata? Cati oameni ai in echipa? Banuiesc ca in echipa administrativa sunt unii mai in varsta decat tine.

Am 35 de ani. Pentru mine e o provocare foarte tare aceasta noua pozitie in care ma gasesc. Sunt regizor de teatru. Am montat in aproape 40 de spectacole in cele mai importante teatre din Bucuresti, in tara si acum ma intereseaza sa imi pun amprenta artistica asupra directiei artistice a acestui teatru si mi se pare o provocare foarte tare. Asa cum in locul meu, la spectacole cu actori mai in varsta pe care le-am regizat, nu am simtit niciodata varsta ca pe o problema, cred ca daca stii ce spui si stii ce ceri actorilor la repetitii, comunicarea, respectul se castiga imediat.

Asa si aici. Avem 84 de oameni angajati la teatrul Excelsior si nu am o problema, echipa raspunde cu entuziasm la propunerile mele.

Cum ii convingi pe tineri, pe adolescenti sa vina la teatru, pentru ca tu poti sa faci super spectacole. Dar cum ii aduci pe ei, care stau pe retelele de streaming si pe Tik Tok?

Noi vrem sa nu asteptam cu mainile in san sa vina tinerii la Teatrul Excelsior, ci ne ducem peste ei. Avem doua proiecte in care facem chiar asta. Unul dintre ele se numeste #Oradedirigentie si vom face trei productii pe piese scurte, contemporane, de 35 de minute, care se vor juca in ora de dirigentie, in sala de curs. Practic, vom face aceste trei productii montate de regizori aflati la debut pe texte contemporane, care trateaza teme de interes pentru tineri, care ar trebui sa-i puna pe ganduri. De exemplu, dependenta de social media, consumul de droguri si alte asemenea interese. Aceste spectacole se vor juca ca un flashmob la ora de dirigentie. Elevii nu vor sti ca spectacolul va avea loc. Si cred ca asta ii face pe tineri sa inteleaga ca teatrul in general nu e ceva depasit. E ceva foarte direct, care li se adreseaza lor si care le vorbeste pe limba lor.

Un al doilea proiect, in parteneriat cu Inspectoratul Scolar al Municipiului Bucuresti, ca si primul, este Peretele. Impreuna cu Galeria de arta Kulterra si cu o asociatie grafferilor din Romania, ne propunem sa facem o galerie de arta contemporana in licee. Adica vom face 20 de graffiti-uri in 20 de licee din Bucuresti, iar artistii se vor inspira din motivele vizuale si din temele spectacolelor de la Teatrul Excelsior.

Tinerii vor putea sa ii cunoasca, vor putea sa ilivada la lucru si speram ca vom realiza si vom lasa in patrimoniul liceurilor lucrari de arta contemporana.

E o desfasurare atat de mare de forte extra teatru. Adica in afara cladirii teatrului. Cati oameni ai care sa lucreze pentru aceste lucruri?

De-asta avem parteneri aceste institutii. In plus, avem multi oameni in echipa Teatrului Excelsior, in departamentul de marketing si in echipa tehnica a teatrului, care vor face partea logistica a acestor proiecte si, incet incet sa le facem pe toate.

Vor mai fi musicaluri pe termen lung in teatru?

Da, planuim ca in viitor sa mai facem musicaluri si chiar cu Razvan Mazilu, care e un artist extrem de important al acestei tari, cu care vrem sa colaboram in viitor si sa gandim, poate, un musical care sa se axeze pe zona asta a tinerilor si adolescentilor. Exista branduri celebre, musicaluri celebre dedicate adolescentilor.

Dar tu, ca regizor, vei mai continua sa montezi si in afara Teatrului Excelsior?

Da, dar intr-o prima faza, pentru a putea sa ma concentrez cu toate fortele pe acest debut de stagiune si pe aceasta incercare de a schimba repertoriul si de a repozitiona imaginea institutiei, pana la finalul anului nu voi monta la un alt teatru. Mi-am anulat toate contractele pe care le aveam in alte teatre, urmand ca anul viitor sa lucrez doua productii in alte teatre. In principiu in Bucuresti, ca sa pot sa fiu aici, sa controlez situatia.

Dar de ce ai vrut sa te bagi in asta? Adica care e miza? Tu iesi un regizor tanar care lucreaza, are o directie artistica, e recunoscut. De ce ti-ai luat o caramida pe umeri?

Pai, daca daca vrem sa se schimbe lucrurile in Romania si daca ne plangem ca lucrurile nu functioneaza, prima responsabilitate vine pe noi sa incercam sa schimbam ceva.

Faptul ca mi s-a oferit aceasta oportunitate  – un om tanar si plin de energie sa incerce sa schimbe ceva -, n-am putut s-o refuz, ci mi-o asum cu mare responsabilitate si vreau sa schimb ceva in felul in care se face management de teatru in Romania si teatrul in Romania. Sa pun o mica caramida acolo, la schimbarea in bine in Romania, in general.