Una dintre cele mai cunoscute actrite din Franta, Emmanuelle Béart, este invitata de onoare a acestei editii a Les Films de Cannes à Bucarest, care o va celebra printr-o retrospectiva de trei filme. Ea s-a remarcat prin interpretarile versatile si talentul subtil, dar si prin frumusetea atemporala. Are o cariera extinsa pe cateva decenii, cu peste saizeci de filme de cinema si televiziune. Debutul promitator din anii ’80 a fost rapid urmat de consacrarea adusa de rolul din drama Manon des Sources (1986, regia Claude Berri) pentru care a castigat premiul César pentru cea mai buna actrita in rol secundar.

Publicul de la Bucuresti va avea ocazia sa vada o retrospectiva cu unul din filmele recente importante si cu alte doua filme emblematice din cariera actritei, marcate de interpretari profunde si colaborari cu regizori de prestigiu. E o invitatie emotionanta de a descoperi sau redescoperi farmecul unic si forta jocului actoricesc ale lui Emmanuelle Béart. Prezenta sa aduce o nota de eleganta, onorand aproape o jumatate de secol de excelenta in cinematografia franceza.

Filmografia lui Emmanuelle Béart este caracterizata de abilitatea ei de a interpreta personaje complexe, cu profunzime emotionala. Fie ca da viata pe ecran unei femei tulburate care cauta iertare, unei femme fatale enigmatice sau unei protagoniste romantice vulnerabile, interpretarile sale lasa o impresie puternica asupra spectatorilor. Cariera ii este marcata de un trofeu si sapte nominalizari la premiile César, precum si de un premiu de interpretare la Venetia, consolidand pozitia sa de artista respectata in cinematografia franceza si europeana. Rolurile in pelicule remarcabile ca La Belle Noiseuse (1991), unde interpreteaza personajul Marianne intr-un film ce exploreaza relatia dintre arta si adevar, Un cœur en hiver (1992), unde a stralucit in rolul lui Camille, o poveste eleganta despre dragoste si emotii retinute, si L’étreinte (2021), in care continua sa aduca profunzime si complexitate, au devenit repere in cinematografia europeana. Acestea sunt si cele trei filme din retrospectiva Emmanuelle Béart din acest an de la Les Films de Cannes à Bucarest.

La belle noiseuse (1991), in regia lui Jacques Rivette, ii aduce impreuna pe Michel Piccoli, Jane Birkin si Emmanuelle Béart. Un pictor a carui faima a apus, se reintoarce la un proiect abandonat, dupa ce o muza tanara ii reaprinde inspiratia. Filmul exploreaza relatia dintre adevar si arta, dintre artist si limita creativitatii sale. Pictorul termina tabloul, dar publicul nu il vede niciodata, pentru ca ramane ascuns, aproape ingropat in nisa unui perete. Aceasta scena-simbol vorbeste despre adevarul personal, suprimat, pe care arta ar putea sa-l scoata la lumina. Filmul a primit aprecierea criticilor si a generat multe comentarii despre nuditatea din scenele cu Emmanuelle Béart, dar si despre durata neobisnuita, de aproape patru ore, o licenta artistica specifica lui Jacques Rivette. La belle noiseuse a castigat Marele Premiu al Juriului la Cannes in 1991.

Un cœur en hiver (1992), regizat de Claude Sautet, spune povestea lui Stéphane, un lutier cunoscut, si a prietenului sau Maxime, care are o relatie secreta cu violonista Camille. Cand Stéphane repara vioara lui Camille, intre cei doi se naste o tensiune emotionala, insa reactia distanta a lui Stéphane o tulbura profund. Filmul exploreaza pasiunea pentru muzica si complexitatea sentimentelor umane,  fiind apreciat pentru portretizarea clara a momentelor de singuratate si nelinisti interioare. Pe coloana sonora a filmului se aude tulburator muzica lui Maurice Ravel. Atmosfera se contureaza gradual, prin priviri furate, taceri scurte, prin ritmul izbucnirilor ocazionale ale muzicii lui Ravel, interpretate de Camille. Emmanuelle Béart, care a invatat sa cante la vioara timp de un an pentru acest rol, a fost recompensata cu Premiul Pasinetti pentru interpretare la Festivalul de la Venetia.

L’étreinte (2020) este filmul de debut al regizorului Ludovic Bergery si reprezinta reintoarcerea pe marele ecran a lui Emmanuelle Béart dupa o absenta de cativa ani. Personajul ei, Margaux, este o femeie vaduva, trecuta de 50 de ani, care intentioneaza sa inceapa o viata noua, sa-si continue studiile in literatura si sa caute dragostea. Margaux face alegeri mult in afara zonei ei de confort, iar Emmanuelle Béart adauga straturi de profunzime unui personaj care se transforma abrupt sub ochii publicului. Criticii au laudat prestatia actritei, remarcand naturaletea interpretarilor cu care ea si-a obisnuit publicul de-a lungul carierei sale.

Emmanuelle Béart ramane una dintre figurile importante ale filmului francez, continuand sa inspire prin interpretarile sale si sa fie apreciata atat de critici, cat si de public.

Festivalul Les Films de Cannes à Bucarest este un eveniment fondat in 2010 de catre Cristian Mungiu cu sprijinul delegatului general al Festivalului de Film de la Cannes, Thierry Frémaux, si este organizat de catre Asociatia Cinemascop si Voodoo Films.