De un deceniu, 19 februarie marcheaza in fiecare an Ziua Nationala Constantin Brancusi, momentul nasterii celui care avea sa schimbe definitiv limbajul sculpturii moderne. 

In 2026, la implinirea a 150 de ani de la nasterea artistului, va propunem sa descoperiti o fateta mai putin cunoscuta a geniului nascut la Hobita: cea de vizionar si chiar potential autor de literatura cinematografica. Dincolo de formele slefuite in lemn, bronz si piatra, atelierul din impasse Ronsin din Paris a fost mai mult decat un loc in care muncea si traia, a fost un spatiu de efervescenta creativa unde Brancusi, in postura de filozof, nota ganduri si schite pe petice de hartie.

Printre documentele pastrate in fondul Brancusi de la Biblioteca Kandinsky din cadrul Centrului Pompidou se afla un manuscris intins pe patru pagini, ce cuprinde o schita de scenariu de film. 

Textul a fost scos la lumina intr-o versiune revizuita de catre Denys Riout in volumul „Constantin Brancusi. L’Hélice et l’Oiseau” (Nouvelles Éditions Scala, Paris, 2012) si este acum accesibil publicului roman in noul volum editat de Doina Lemny si lansat recent la Editura Polirom: „Brancusi. Arta este adevarul absolut”.

Desi Brancusi nu si-a datat notele, prima fraza a scenariului ofera un indiciu cronologic fascinant: „Filmul reprezinta o poveste situata de aici in 120 de ani”. Artistul proiecteaza actiunea intr-un viitor indepartat, pana in anul 2054, ceea ce sugereaza ca momentul redactarii ar fi putut fi anul 1934. Totusi, analiza interna a textului indica o evolutie a gandirii sale care depaseste aceasta data. 

Sculptorul evoca un prim razboi urmat de o molima virulenta, o trimitere clara la trauma gripei spaniole care i-a rapit prieteni apropiati, precum Guillaume Apollinaire si Amedeo de Souza-Cardoso. Scenariul avanseaza apoi catre un conflict marcat de actiunea aviatorilor, mentionand explicit anul 1940 si descriind modul in care razboiul degenereaza in campul social.

Viziunea lui Brancusi asupra viitorului este una de o complexitate tehnica surprinzatoare pentru un artist retras in atelierul sau. 

El isi imagineaza etape de reconstructie decenale, fixate in jurul anilor 1960 si 1970, dupa ce „lumea noastra zdrobita” trece prin cea mai neagra perioada a ciumei. 

In acest scenariu, Brancusi se manifesta ca un ganditor influentat de umanismul secolului al XVIII-lea, pornind de la premisa ca omul este o fiinta perfectibila. Prezenta in biblioteca sa personala a volumelor „Contractul social” şi „Confesiuni” de Jean-Jacques Rousseau sugereaza o conexiune cu ideile lui Louis-Sébastien Mercier, autorul care in 1771 propunea o calatorie in timp in lucrarea „Anul 2440”. 

Insa nota personala a lui Brancusi vine dintr-o zona de spiritualitate orientala, fiind profund marcat de budism si hinduism. El incheie viziunea asupra lumii prin invocarea lui Brahma, menit sa potoleasca efervescenta distructiva a lui Shiva si sa depaseasca conservatorismul lui Vishnu.

Doina Lemny sugereaza ca manuscrisul a fost definitivat abia dupa anul 1940, avand in vedere referintele specifice la aviatie si triada hindusa, teme care apar in discutiile sale intr-o perioada mai tarzie a vietii. Il arata pe Brancusi dintr-un alt unghi al personalitatii sale care a fost deseori deformata ca fiind de factura arhaica, cea a unui taran roman care ar fi ramas mereu ancorat in viata traita la Hobita.

Chiar daca geniul sau s-a remarcat cu precadere in sculptura, cultura lui Brancusi era mult mai bogata si mai complexa decat a fost prezentata, in mod traditional, pe teritoriul tarii noastre. Artistul era profund ancorat in diverse forme de spiritualitate, isi gandea propriile instalatii artistice si exersa, deliberat sau nu, o forma de curatoriere a propriei opere prin modul in care isi organiza atelierul. In aceeasi masura, era fascinat de fotografie si de fineturile tehnicii fotografice, manifesta o curiozitate tehnica rara pentru un artist al vremii, fiind fascinat de acustica, de radiofonia incipienta si de ingineria materialelor, elemente care i-au hranit viziunea despre progresul tehnologic. De fapt, el nu se limita la a contempla arta si lumea, ci le gandea in termeni de miscare si progres. A fost mai degraba un vizionar care intelegea ca viitorul societatii va fi indisolubil legat de evolutia masinariilor si a spiritului uman deopotriva.

Mai jos va redam schita scenariului de film asa cum poate fi gasita in volumul „Brancusi. Arta este adevarul absolut.”, disponibil aici.

Filmul prezintă povestea a 120 de ani care vor urma aproximativ în forma lucrurilor ce au să vină.

Cuprinde 4 părţi:

I O pastorală care prezintă o reuniune de Crăciun contemporan.

Izbucneşte războiul şi personajele principale reapar în partea a doua.

Partea a II‑a (marş funebru muzică) care se numeşte episodul a doi aviatori 1940. Se desfășoară o serie de scene scurte şi apoi vedem războiul care degenerează în tabăra socială.

Partea a III‑a. Începe cu momentul cel mai întunecat. Ciuma a atins apogeul virulenţei. 1960. Are loc revoluţia tehnicienilor şi a oamenilor de ştiinţă şi aviatorilor, care fac reconstrucţia în mijlocul ruinelor (1970). Întâi este spectacolul unei ruine imense, totul e făcut să înfăţişeze lumea noastră zdrobită. Sunt o serie de imagini de muncă ce duc la viziunea a ceea ce se poate face din lumea noastră. Seriile rapide de imagini ale muncii încep cu lovituri de ciocane şi metal topit.

Vedem din ce în ce mai distinct faze ale unor edificii mari şi ale unei munci de ingineri, vom vedea maşini ciudate şi operaţiuni de construcţii extraordinare, ziduri turnate din tuburi şi fixându‑se imediat ce vor fi turnate din tub.

Partea a IV‑a

(Cor) Lumea în 2054. Ea este concentrată în efecte spec­taculoase noi; dacă nu sunt surprinzătoare şi magnifice, filmul cade.

Importanţa acestei părţi constă în drama efortului creator contra împotrivirilor invidiei, indolenţei şi [cuvânt tăiat]

Sentimentalismul atinge punctul culminant.

Partea a IV-a trebuie să dea un răspuns efectiv la întrebarea: la urma urmelor, după ce lumea va fi unificată, va fi diferită de ce este ea astăzi? Răspunsul este da. Spiritul va fi diferit.

Creatorul agresiv a intrat în anul uman şi învinge instinctul tradiţiei.

Creatorul Brahma se aşază deasupra lui Vishnu conservatorul, după subjugarea [urmează un scris diferit cu litere mai mici] prealabilă a lui Shiva Distrugătorul. Dar cele trei puteri sunt veşnic vii în lume.

Notă. Datele de mai sus sunt indicaţii aproximative. N‑au prea mare importanţă.