Cunoscut pentru crearea universului „Yellowstone”, scenaristul si regizorul Taylor Sheridan, nominalizat la premiile Oscar, revine pe SkyShowtime cu o noua drama de familie. Intitulat „The Madison”, serialul de tip neo-western promite sa fie cea mai intima creatie a lui Sheridan de pana acum, aducand in prim-plan o poveste profunda despre doliu, rezilienta si transformare.

In Romania, primele doua episoade sunt pentru vizionare pe platforma de streaming SkyShowtime incepand din 27 martie, urmand ca restul sezonului sa fie difuzat saptamanal. Productia, care a fost deja reinnoita pentru un al doilea sezon inca din luna august a anului trecut, ii are in rolurile principale pe Michelle Pfeiffer si Kurt Russell care au mai jucat impreuna in „Tequila Sunrise” din 1988, in regia lui Robert Towne, un film de mare succes la vremea respectiva.

Prin amabilitatea SkyShowtime, va prezentam mai jos interviuri cu actorii din distributie, inclusiv Pfeiffer si Russell, in care dezvaluie povestile din spatele acestei productii captivante.

Primul sezon, compus din sase episoade regizate integral de Christina Alexandra Voros, urmareste destinul familiei Clyburn. Stacy (Michelle Pfeiffer) si Preston Clyburn (Kurt Russell) par sa aiba viata perfecta in inima New York-ului, bucurandu-se de o avere considerabila, de doua fiice, doi nepoti si o casnicie solida. Singurul punct de frictiune il reprezinta escapadele constante ale lui Preston la ferma fratelui sau Paul (interpretat de Matthew Fox), situata in valea raului Madison din sud-vestul statului Montana. Obisnuita cu luxul citadin, Stacy refuza sa il insoteasca in aceste calatorii rustice, lipsite de confortul modern.

Cand Preston si Paul isi pierd viata intr-un accident aviatic dupa o partida de pescuit, familia este lovita de tragedie iar Stacy, fortata sa calatoreasca pentru prima data la ferma din Montana pentru a-si ingropa sotul, descopera o latura a barbatului ei pe care nu o cunoscuse niciodata. Bineinteles, urmeaza o explorare a durerii provocate si o analiza a modului in care moartea poate dezbina sau, dimpotriva, poate suda legaturile de sange. Relocarea familiei urbane in inima Americii rurale declanseaza o reevaluare dramatica a prioritatilor, personajele invatand sa navigheze prin agonie si sa nu mai ia nimic de-a gata.

Alaturi de Pfeiffer si Russell, distributia ii include pe Patrick J. Adams, Elle Chapman, Amiah Miller, Ben Schnetzer (care l-a jucat pe Sergiu Celibidache tanar in pelicula „Cravata galbena”), Beau Garrett si Will Arnett. Proiectul este produs de Paramount Television Studios si 101 Studios, consolidand oferta de continut semnata de Taylor Sheridan disponibila pe platforma SkyShowtime, care include deja succese precum franciza „Yellowstone”, „Landman”, „Mayor of Kingstown” sau „Tulsa King”.

Aflati mai multe despre provocarile de pe platourile de filmare si viziunea din spatele acestui nou succes televizat direct de la protagonistii si regizoarea serialului „The Madison”.

Stacy si Preston au o relatie atat de frumoasa. Cum a fost sa va reintalniti dupa aproape 40 de ani?

Kurt Russell: A fost distractiv. A fost bine. Da, a fost o perioada grozava.

Michelle Pfeiffer: A fost distractiv. E ca si cum nu ar fi trecut timpul deloc. A fost minunat.

Ce v-a facut initial sa va doriti sa faceti parte din proiectul „The Madison”?

Michelle Pfeiffer: Cred ca Taylor Sheridan, cu siguranta. Mi-a starnit interesul si imi doream de mult sa fac ceva in televiziune. Am vazut atat de multe interpretari remarcabile feminine, incat am fost putin invidioasa in ultima vreme. Iar ideea de a te intoarce an de an la un proiect si de a vedea cum arata acea calatorie… Adica, televiziunea s-a schimbat atat de mult fata de cand faceam eu asta, acum vreo 50 de ani. Apoi, desigur, dupa ce Taylor mi-a vorbit despre conceptul serialului si despre cine era aceasta femeie, mi-a sunat interesant.

Cu ce credeti ca vor ramane fanii dupa vizionarea serialului?

Kurt Russell: Cred ca se vor regasi in personaje si in poveste. Cred ca se vor raporta la agonia ei (n.r. a lui Stachy) specifica, la ceea ce traieste si la modul in care o face. Si cred ca le va face placere sa urmareasca aceasta familie care se simte ca pestele pe uscat, invatand lucruri noi despre ei insisi de la oameni care nu sunt de la oras, ci de la tara.

Desi serialul abordeaza o tema grea, doliul, personajele Paige si Russell aduc o nota de lejeritate pe parcursul sezonului, facand durerea sa para si mai realista. Puteti vorbi despre filmarea acelor momente mai relaxate si despre echilibrarea tonului?

Patrick J. Adams: Cred ca o parte din darul acestui serial este ca putem oferi aceasta nuanta. Doliul vine in multe culori si cred ca, pentru mine, una dintre cele mai complicate dintre aceste nuante este rasul si acea bizarerie prosteasca pe care o gasesti atunci cand treci prin ceva groaznic. Iar faptul ca totul are la baza dragostea… Totul se bazeaza pe oameni care incearca sa fie alaturi de familia lor, incercand sa stea in acel spatiu si sa treaca prin el impreuna. Cred ca asta il face un serial pe care publicul va dori cu adevarat sa il urmareasca. Cat despre filmari, nu as fi putut cere o partenera mai buna. Elle aduce atata bucurie, recunostinta, uimire si veselie.

Elle Chapman: Mi-as dori sa pot spune acelasi lucru despre el.

Patrick J. Adams: Pot fi un batran morocanos si un cinic, iar ea e genul: „Haide, o sa ne distram azi!”. Aproape ca facem schimb de roluri cand se striga „Actiune!”. A fost un adevarat dar sa-mi reamintesc – prin Elle, care e la primul ei serial – cat de uimitoare este aceasta experienta si cat de recunoscatori ar trebui sa fim ca o traim. Ea vine cu un entuziasm si o nerabdare sincere: „Nu-mi vine sa cred ca facem asta azi! Uite ce tare e!”. Iar asta ma face sa ma bucur de fiecare moment.

Ce face ca „The Madison” sa para diferit de tot ce au vazut fanii de la Taylor Sheridan pana acum?

Elle Chapman: Ei bine, acest serial se concentreaza pe femei si este condus de femei. Russell este clar depasit numeric de toate femeile din acest serial. Cred ca pare a fi o poveste de dragoste fata de familie si o poveste de dragoste fata de statul Montana. Si asta este meritul scenariului lui Taylor. Este meritul Christinei Voros, regizoarea noastra. Cred ca vorbesc in numele tuturor cand spun ca ne-am simtit atat de ocrotiti la acest serial si cred ca asta se reflecta in interpretarile noastre.

Amiah, cu ce crezi ca vor ramane fanii dupa vizionarea serialului?

Amiah Miller: „The Madison” este cu adevarat un serial frumos si ne reaminteste cat de pretioasa este viata, cat de importanta este familia si legatura dintre ele. Noi, ca oameni, ne putem lasa distrasi de ce urmeaza sau de telefoanele noastre. Avem multe pe cap in viata de zi cu zi, dar momentele de liniste sunt cele care conteaza. De exemplu, pentru Bridget, ajungand in Montana, are ocazia sa reflecteze, sa fie prezenta si recunoscatoare pentru tot ce o inconjoara. Cred ca publicul va rezona si se va regasi in aceste teme.

Relatia dintre personajul Liliana si Stacy este atat de profunda. Se simte cu adevarat ca ati fi capabile de orice una pentru cealalta. Cum priviti legatura lor?

Rebecca Spence: Legatura pe care o au este o prietenie de lunga durata. Acea inrudire pe care o simti cand cineva stie totul despre tine, bune si rele. Liliana este adanc inradacinata in familia lor si a fost prezenta la fiecare moment special pe care l-au avut vreodata: toate absolvirile de liceu, botezurile, balurile, serbarile. Cred ca ea este prietena pe care te poti baza oricand. Rolul meu este sa ii mai iau din greutate. Cand ai prietenii de genul acesta, oameni care se implica in viata ta, chiar si uneori cand nu-ti doresti asta, o fac din dragoste, din grija si din preocupare. Este o relatie cu adevarat speciala si importanta. Deci, cred ca sunt foarte norocoasa sa pot juca genul acesta de persoana care are o prezenta atat de stabila in viata ei, in care poate avea incredere, care reprezinta o voce a ratiunii, a iubirii si a grijii.

Ben, personajul tau aduce o multime de cunostinte despre doliu si modul in care poate fi procesat. Cum te-ai pregatit pentru acest rol, avand un trecut atat de complex?

Ben Schnetzer: Am meditat mult la cum au aratat ultimii 5, 10 ani din viata lui Van si am incercat sa construiesc o naratiune foarte specifica. Asadar, am avut un punct de plecare si pur si simplu am adus acea lume in prezent, ca sa pot trai in ea. Am facut-o un pic mai specifica pentru mine, ca sa pot vedea lumea prin ochii lui, lumea in care traieste si experienta pe care o aduce in viata lui de zi cu zi. Adica, au existat anumite lucruri specifice: sunt un mare fan al lui Robert Duvall, Dumnezeu sa-l odihneasca, iar munca lui are o insemnatate atat de mare pentru mine si a fost foarte importanta in special pentru aceasta interpretare.

M-am uitat mult la „Tender Mercies” in timpul filmarilor pentru primul sezon. E unul dintre filmele mele preferate si una dintre interpretarile mele favorite, si a fost un fel de far calauzitor pentru mine in ceea ce priveste o interpretare onesta, specifica, care nu e demonstrativa. Pur si simplu este acolo. Si mi-am amintit sa incerc sa las experienta sa infuzeze munca mea, sa ascult si sa fiu deschis la tot ce urma sa se intample in acel moment. Si din fericire, am fost destul de norocos sa am parteneri de scena care sunt niste actori minunati si generosi, asa ca am putut sa-mi descopar interpretarea prin ei.

Ne puteti vorbi despre rolul pe care l-au jucat spatiul in productie, pamantul si geografia locului?

Christina Alexandra Voros: Cred ca peisajul din „The Madison” este unul dintre personajele principale ale serialului. Este forta cu care toata lumea din distributie a trebuit sa se confrunte, pe ecran si in afara lui. Taylor scrie adesea despre pamant ca personaj. E evident in „Yellowstone”. Este lucrul pentru care toti lupta. Este lucrul pentru care toti mor. In „The Madison”, peisajul capata un alt rol, dar la fel de rezonant si important in viata personajelor care navigheaza povestea si spatiul in care are loc.

Ati mai lucrat cu Taylor destul de mult in trecut. Cum a decurs conversatia initiala pentru a va aduce in echipa „The Madison”?

Christina Alexandra Voros: Taylor pur si simplu m-a sunat si mi-a spus: „Am un serial la care vreau sa lucrezi”. Si mi-a trimis scenariile. Am simtit ca am castigat la loterie. Taylor se pricepe foarte bine sa se inconjoare de parteneri creativi in care are incredere si pare sa gaseasca de fiecare data persoanele potrivite pentru a le incredinta proiectul potrivit. Ma simt foarte norocoasa ca am lucrat cu el in ultimii opt ani. Ma simt foarte norocoasa ca mi-a incredintat o poveste ca aceasta.

Am rezonat teribil de mult cu aceasta poveste. Sunt de pe Coasta de Est, am crescut in orase. Am cunoscut un cowboy. M-am indragostit. M-am mutat in vestul Texasului. Iar acum regizez filme western. Deci inteleg perfect modul in care un peisaj iti poate schimba viata, perceptia asupra ta si chiar intreaga identitate, daca esti dispus sa te deschizi catre acea schimbare.

Serialul a fost descris ca fiind cea mai intima lucrare a lui Taylor. Ca o persoana care a lucrat cu el la atatea proiecte, ce anume il face diferit pe acesta si la ce se pot astepta telespectatorii?

Christina Alexandra Voros: Cred ca unul dintre lucrurile remarcabile la „The Madison” este ca este atat de rezonant din punct de vedere emotional. Temele explorate prin intermediul familiei Clyburn, care trece printr-o pierdere, sunt universale. Sunt lucruri cu care cred ca toata lumea poate rezona. Ne putem regasi in fiecare relatie care exista pe ecran. Cred ca a gasit o poveste care este accesibila oricui o urmareste, tocmai pentru ca se bazeaza pe o tema atat de universala.

Regizorii nu au prea des ocazia sa lucreze la toate episoadele unui serial. Puteti vorbi putin despre beneficiile de a putea face acest lucru la „The Madison”?

Christina Alexandra Voros: A fost o onoare profunda sa pot regiza toate cele sase episoade din „The Madison”. Este o onoare rara. Simt ca atunci cand ti se ofera oportunitatea de a spune o poveste completa, lucrurile capata o alta forma din punct de vedere creativ. Am fost intrebata des ce episoade au avut anumite momente importante pentru mine si, la un moment dat, pur si simplu incetezi sa le mai vezi ca episoade. O vezi ca pe o singura poveste completa si este un dar sa ti se incredinteze o poveste intreaga, de la inceput pana la sfarsit.

Serialul are peisaje cu adevarat grandioase si momente mici, intime. Cum le-ati abordat pe amandoua, din postura de regizor si director de imagine?

Christina Alexandra Voros: E amuzant. Uneori, cele mai intime momente sunt resimtite atunci cand te afli intr-o intindere vasta de spatiu, pentru ca atunci intelegi cu adevarat cat de mic esti, cat de mici suntem atunci cand privim maretia naturii. Cred ca este un aspect explorat extraordinar de bine in serial si in scrierile lui Taylor. Este o confruntare pe care o are o familie atunci cand membrii ei interactioneaza unii cu altii fara distragerile oferite de un oras, care pare mai sigur si mai limitat. Si cred ca exista un fel de nuditate, o vulnerabilitate neintrerupta care vine din faptul ca te afli in spatii larg deschise, care le permite oamenilor sa atinga un alt nivel de intimitate unii cu ceilalti.