Articol de Eduard Enache

In Anul Brancusi, marcat de implinirea a 150 de ani de la nasterea sculptorului, o lucrare a sa ar putea stabili un nou record pe piata internationala de arta. 

„Danaida” din 1913, un cap de bronz cu patina bruna si foita de aur, va fi scoasa la licitatie luni, pe 18 mai la Christie’s New York, cu o estimare de 100 de milioane de dolari. Daca suma va fi atinsa sau depasita, va depasi actualul record detinut de Brancusi – 71,2 milioane de dolari, obtinuti in 2018 pentru „Tanara fata sofisticata” (Portretul lui Nancy Cunard). 

Pentru a amplifica atentia publicului larg asupra acestei licitatii, Christie’s a mizat pe o prezenta de exceptie: actrita Nicole Kidman.

Kidman a vizitat galeriile casei de licitatii de la Rockefeller Center din New York si a fost filmata in apropierea sculpturii, intr-un videoclip expresiv de aproape doua minute in care pozeaza, danseaza si admira lucrarea lui Brancusi. Este o abordare de marketing neobisnuita care subliniaza importanta atat a sculpturii dar si a licitatiei care ar putea deveni una dintre cele mai spectaculoase vanzari ale anului in curs. 

Implicarea unui nume de talia lui Kidman in promovarea sculpturii se inscrie intr-o strategie menita sa creasca vizibilitatea lucrarii si, implicit, sa sustina o adjudecare la nivel record, intr-un moment in care „Danaida” este deja cea mai asteptata piesa a sezonului de primavara.

In clipul realizat de Christie’s, pe muzica piesei „Golden Years” a lui David Bowie, are loc intalnirea a doua muze: „Danaida”, precursoarea seriei Muzelor si o lucrare despre care se spune ca reprezinta insasi nasterea sculpturii moderne si Kidman, muza mai multor generatii de cineasti si artisti contemporani. Vizita actritei la Christie’s are loc si in contextul expozitiei publice „Masterpieces: The Private Collection of S.I. Newhouse”, deschisa intre 9 si 18 mai 2026. Daca sculptura va intra intr-o colectie privata, ar putea fi ultima oportunitate de a o admira in spatiul public pentru o vreme. 

„Danaida” provine din colectia regretatului magnat media Samuel Irving Newhouse Jr., care o achizitionase tot de la Christie’s, in 2002, pentru 18,2 milioane de dolari.

Suma a stabilit la acea vreme un record absolut pentru artist si a transformat lucrarea, pentru o vreme, in cea mai scumpa sculptura adjudecata la licitatie. 

Newhouse si sotia sa au investit in total aproximativ 700 de milioane de dolari in constructia colectiei lor, iar istoricul de arta si curatorul Mark Rosenthal scria ca magnatul era dispus sa plateasca orice pret pentru o lucrare pe care si-o dorea. Dupa moartea lui Newhouse, survenita in 2017 la varsta de 89 de ani, administrarea colectiei a revenit consilierului in arta, Tobias Meyer, fost angajat al casei rivale Sotheby’s. 

Din acel moment, mostenitorii au inceput sa vanda piesele treptat, prin licitatii si tranzactii private, una dintre adjudecarile notabile fiind lucrarea lui Andy Warhol din 1964, „Shot Orange Marilyn”, evaluata la 200 de milioane de dolari.

Este a patra oara cand Christie’s obtine dreptul de a vinde opere din colectia Newhouse, tranzactionand pana acum piese in valoare de peste 400 de milioane de dolari. Lotul din aceasta primavara cuprinde aproximativ 40 de lucrari cu o valoare combinata estimata la 450 de milioane de dolari, facand din aceasta una dintre cele mai importante colectii private aparute pe piata in ultimii ani. 

Alaturi de „Danaida” lui Brancusi, cap de afis mai este si pictura „Number 7″ din 1948 de Jackson Pollock, achizitionata de Newhouse de la A. Alfred Taubman, fostul proprietar al Sotheby’s, tot cu o estimare de 100 de milioane de dolari – suma care ar dobori si actualul record al lui Pollock, fixat la 61,2 milioane de dolari in 2021. Avand in vedere ca pana acum Christie’s a tranzactionat cele mai scumpe sapte lucrari ale lui Brancusi, asteptarile pentru „Danaida” sunt pe masura.

Sculptura a facut parte din expozitia revolutionara din 1914 de la „The Little Galleries of the Photo-Secession” din New York.

Expozitia a fost organizata de Edward Steichen si finantata integral de cuplul american Eugene si Agnes Meyer, mecena proeminenti si prieteni apropiati ai artistului. Cuplul a cumparat sculptura direct din expozitie, devenind astfel primul sau proprietar, si a lasat-o mostenire descendentilor pana cand aceasta a ajuns in posesia lui Newhouse. 

Expozitia din 1914 a fost cea care l-a plasat ferm pe Brancusi in fruntea modernismului de avangarda, atat in Statele Unite cat si in Europa. Agnes Meyer ceruse la un moment dat sculptorului sa schimbe finisajul lucrarii, dupa ce vazuse o versiune foarte lustruita, considerand-o prea naturalista. Din fericire, aceasta modificare nu a avut loc, iar lucrarea care va fi scoasa la licitatie in mai poarta semnatura si stantila turnatoriei: „BRANCUSI C. Valsuani Cire Perdue” si masoara 28 de centimetri fara baza.

Aparitia sculpturii este discutata si in contextul legaturii dintre Brancusi si Margit Pogany, intalnita la Paris in 1910, unde tanara artista de origine maghiara studia pictura. Desi artistul experimentase anterior cu tema „Danaidei” – realizand o versiune in piatra de Vrata intre 1907 si 1909, cu forme inca ancorate in naturalism, lucrare aflata acum in colectia Muzeului National de Arta al Romaniei –, abia dupa intalnirea cu Pogany a revenit asupra subiectului. 

Pogany a revenit in atelierul lui Brancusi de pe Rue du Montparnasse in decembrie 1910 si in ianuarie 1911 pentru sedinte oficiale de pozat. Brancusi nu pastra schite intermediare si a distrus studiile in lut realizate in prezenta ei, asa ca au supravietuit doar cateva desene, gazduite acum la Muzeul de Arta din Philadelphia si la Graphische Sammlung din Staatsgalerie Stuttgart. 

Pogany a descris mai tarziu intalnirea cu propria esenta sculptata: „M-a rugat sa vin la atelierul lui si sa vad cateva lucrari pe care tocmai le terminase. Printre ele se afla un cap de marmura alba care m-a atras puternic. Am simtit ca sunt eu, desi nu avea niciuna dintre trasaturile mele. Era doar ochi. Brancusi a fost ingrozitor de incantat ca m-am recunoscut.”

Brancusi a eliminat din „Danaida” orice dimensiune narativa a mitului grec, ramanand doar cu forma pura.

Istoricul de arta Sidney Geist sugereaza ca „Danaida” face parte din aceeasi serie cu „Domnisoara Pogany”, reprezentand o evolutie a formei – un portret redus la esenta, din care Brancusi a eliminat linia umerilor, bratele si ochii mari specifici seriei Pogany, concentrandu-se exclusiv pe forma capului si pe coafura neteda, austeră, cu usoare torsiuni. 

Profesorul Friedrich Teja Bach, cel mai mare specialist german in opera lui Brancusi, noteaza ca lucrarea apartine unui grup de lucrari de dimensiuni mici in care Brancusi exploreaza teritorii artistice noi sub auspiciile mitologiei grecesti, alaturi de „Prometeu” (1911), „Naïade” (1912) si „Narcis” (1909-1910). Referintele la sculptura greaca arhaica si cicladica sunt o constanta in opera sa, vizibile in titlurile multor lucrari: „Prometeu”, „Leda”, „Cariatida”, „O muza”, „Himera”, „Socrate” sau „Narcis”. 

In contextul epocii, aceasta geometrizare a figurativului era un crez impartasit larg – „Geometria este pentru artele vizuale ceea ce este gramatica pentru scriitori”, scria Guillaume Apollinaire in 1912.

Pe Brancusi nu il interesa Mitul Danaidelor – cele 50 de fiice ale regelui Danaos, condamnate in lumea de apoi sa umple la nesfarsit ulcioare gaurite, dupa ce, la ordinul tatalui lor, 49 dintre ele isi ucisesera sotii in noaptea nuntii. Documentatia privind relatia sa cu Pogany atesta o prietenie profunda, departe de imaginea unei femei distructive. 

Prin lustruirea bronzului si prin forma complet geometrizata, Brancusi a obtinut un grad de abstractizare care tine deopotriva de forma si de tratamentul materialului. Teja Bach noteaza ca „Danaida” reprezinta o lucrare in care retragerea figurii in ea insasi este combinata cu o geometrizare distincta a formei – o expresie a eforturilor contemporane de a reintegra figurativul in geometric, tendinta observabila deopotriva la Derain, Nadelman, Modigliani, Archipenko si Duchamp-Villon.

Brancusi incepuse probabil sa aureasca bronzul inca de la „Prometeu” din 1911 si aplicase initial foita de aur si bronzurilor „Maiastrei”. A aplicat acelasi tratament si turnarii din colectia Newhouse si celei de la Centrul Georges Pompidou din Paris. Cronologia exacta a acestui procedeu ramane greu de stabilit, inclusiv pentru ca Brancusi insusi a facut ulterior modificari, inlaturand aurirea originala si inlocuind-o cu o lustruire intensa. 

Se cunosc in total sase mulaje in bronz ale „Danaidei”, aflate in institutii precum Centrul Pompidou, Kunst Museum Winterthur, Muzeul de Arta din Philadelphia, Tate Gallery din Londra si Rhode Island School of Design. 

Versiunea din piatra de la MNAR lipseste momentan din Romania, fiind expusa la Museo dei Fori Imperiali – Mercati di Traiano din Roma, in cadrul Anului Cultural Romania-Italia, intr-o expozitie curatoriata de Erwin Kessler, directorul MNAR. 

In contextul mai larg al pietei, operele lui Brancusi au dictat constant tendintele: in 2005, „Pasarea in vazduh” fusese vanduta pentru 27,5 milioane de dolari, depasind recordul stabilit anterior de o alta varianta a „Danaidei”, vanduta cu 18,1 milioane in mai 2002.

In ceea ce priveste muzele care l-au inspirat pe Brancusi, acesta va fi subiectul expozitiei curatoriate de Doina Lemny care se va deschide in septembrie la Art Safari. Pana atunci, Muzeul de Arta Recenta va vernisa pe 22 mai o expozitie de fotografie Brancusi.

Prima expozitie anuntata pentru Anul Brancusi va fi deschisa la Art Safari in septembrie. Curator este Doina Lemny. Va fi dedicata muzelor lui Brancusi: Margit Pogany, Lizica Codreanu si printesa Marie Bonaparte.

Anul Brancusi. Muzeul de Arta Recenta deschide pe 22 mai o expozitie cu fotografii realizate de Brancusi, alaturi de o retrospectiva a pictorului francez Bernard Frize.