Joi seara, la Festivalul de Film de la Venetia, documentarul „NAZA” al regizorilor israelieni Yuval Abraham si Rachel Szor a primit o ovatie de aproximativ 25 de minute, cea mai lunga inregistrata vreodata la un mare festival de film. 

Recordul anterior ii apartinea documentarului „The Voice of Hind Rajab”, tot de la Venetia, care adunase aproape 24 de minute de aplauze la editia din 2025. Inainte de aceasta, recordul a fost detinut de „Pan’s Labyrinth” al lui Guillermo del Toro, cu 22 de minute. 

Jonathan Glazer, regizorul castigator de Oscar al filmului „The Zone of Interest” si producator executiv al „NAZA”, i-a imbratisat pe Abraham si Szor si i-a insotit cu aplauze pe toata durata ovatiei. 

Cei doi regizori israelieni au avut lacrimi in ochi la un moment dat, la fel si o parte din public, unii dintre spectatori ridicand steaguri palestiniene si, in cateva cazuri, libaneze. La un moment dat, agentii de securitate au parut ca se pregatesc sa le ceara spectatorilor sa coboare steagurile, dar au renuntat la aceasta intentie.

Steagul palestinian a devenit un subiect sensibil pe tot parcursul acestei editii a festivalului, dupa ce mai multi realizatori au cerut ca el sa fie inclus printre steagurile arborat pe Palazzo del Cinema, in semn de recunoastere a regizorilor palestinieni din selectie. Directorul festivalului, Alberto Barbera, a explicat ca organizatia-mama, Biennale di Venezia, nu poate arbora steagul deoarece Palestina nu este recunoscuta oficial ca stat de catre Italia. 

In mod surprinzator, desi pana acum s-a tinut departe de declaratii politice, Barbera a fost prezent joi seara la premiera „NAZA” si s-a alaturat ovatiei indelungate, imbratisandu-i pe ambii regizori la final.

„NAZA” este singurul documentar din competitia principala a acestei editii a festivalului si a fost adaugat in selectie cu o luna dupa ce programul initial fusese anuntat in iulie. 

La conferinta de presa de joi dimineata, Abraham si Szor au explicat ca intarzierea s-a datorat faptului ca inca finalizau filmul, la care lucrasera timp de trei ani. 

Productia reuneste echipa care a stat si in spatele lui „The Zone of Interest”: James Wilson de la JW Films ca producator si Jonathan Glazer ca producator executiv. Filmul a mai fost coproodus de Guardian Documentaries (o divizie a prestigiosului The Guardian), in asociere cu Placeholder Films si Unseen Hand..

Documentarul se bazeaza pe interviuri acordate de 24 de ofiteri de informatii militare israelieni si soldati, filmati noaptea pe acoperisurile din Tel Aviv, in conditii de strict anonimat, din cauza riscurilor asumate prin faptul ca au vorbit public despre activitatile militare ale Israelului. Infatisarea si vocile participantilor au fost modificate digital pentru a le ascunde identitatea. 

Titlul filmului preia un acronim din ebraica folosit de armata israeliana pentru a desemna numarul de civili care ar putea muri atunci cand se calculeaza bilantul estimat de victime inaintea unui atac.

In interviuri, participantii descriu metodele secrete folosite de armata israeliana in Gaza, printre care sisteme bazate pe inteligenta artificiala, construite pentru a identifica un numar mare de tinte potentiale de rang inferior din Hamas, care erau ulterior bombardate noaptea, la domiciliu, stiindu-se ca atacurile vor ucide si familiile acestora. 

Armata israeliana le hack-uia telefoanele pentru a localiza tintele si asculta in secret conversatiile acestora cu sotiile si copiii cu momente inainte ca toti sa fie ucisi. Filmul cuprinde si marturii la persoana intai despre distrugerea unor cartiere in care armata israeliana estima ca pana la 25% din locuitori se adaposteau inca in case, despre arderea sistematica a locuintelor civile si despre uciderea de civili la un punct de distributie a alimentelor. 

Mai multi dintre cei intervievati lucrau intr-o unitate de informatii secreta care raporteaza direct biroului premierului israelian Benjamin Netanyahu, iar unul dintre ei a declarat ca misiunea lor era sa „zadarniceasca pacea”.

„Filmul nostru arata ca unitatea de baza a sistemelor israeliene de selectie a tintelor este o casa de familie din Gaza. Asa functioneaza. Fiecare cladire din Gaza, fiecare casa din Gaza are un numar. Sistemul este conceput sa localizeze tintele. Cand se afla in spatii civile, cand se intorc acasa, aceasta este, pentru mine, una dintre cele mai izbitoare dezvaluiri ale filmului. O dezvaluire care, evident, ar fi trebuit sa fie cunoscuta publicului daca oamenii ar fi ascultat ce spuneau palestinienii din Gaza. Dar sa o auzi din interior a fost, pentru mine, cu adevarat izbitor.”, a declarat Abraham pentru Deadline inaintea premierei mondiale.

La conferinta de presa, Abraham a vorbit despre modul in care a decurs filmarea interviurilor: „Le-am spus pur si simplu ofiterilor: «Va rugam sa ne descrieti ce ati facut. Cum functioneaza aceste sisteme? Schitati-le pentru noi.» Uneori, doar punand intrebarile, primesti raspunsurile. Unii nu si-au exprimat remuscarea, altii da. Unii au vorbit din indiferenta, altii din mandrie.” 

In declaratia lor de regie, Abraham si Szor au precizat ca filmul nu se concentreaza pe „crime de razboi sporadice comise de soldati devianti”, ci pe „ordinele insele, pe politici, pe practicile acceptate, pe limbajul si logica care fac acele practici posibile, si pe oamenii care opereaza in cadrul lor. Sistemul si rotitele sale.”

Abraham si Szor sunt doi dintre cei patru regizori ai documentarului „No Other Land”, castigatorul premiului Oscar pentru cel mai bun documentar in 2025, co-regizat alaturi de cineastii palestinieni Basel Adra si Hamdan Ballal, care urmarea eforturile armatei israeliene de a sterge de pe harta satele palestiniene din Masafer Yatta, in sudul Cisiordaniei. 

Ovatia de la Venetia plaseaza „NAZA” ca favorit in cursa pentru Leul de Aur dar si in cursa pentru Oscar si alte premii importante. Castigatorul celei de-a 83-a editii a festivalului va fi anuntat in cadrul galei programate pentru sambata, 12 septembrie.