In luna martie, actorii si mamele lor sunt prezenti pe urban.ro intr-un proiect special care urmareste sa va arate cat de importanta e sustinerea parintilor in cazul in care tinerii aleg o meserie vocationala, dar si sa aduca multumiri emotionante mamelor de orice varsta si din orice generatie.

Anda Sarbei are 24 de ani si este  dintre tinerii actori cu performante remarcabile si foarte versatile.

A jucat rolul unei tinere rebele în serialul „Vlad”, a fost eroina într-un thriller suedez, „Box 21”, iar acum o vedeti in “Camera 609. Lasa-ma imi place”, comedia romantica de la Antena1.

Este absolventa UNATC, dar si masteranda in actorie film.

Ce a zis mama ta cand i-ai spus ca dai la teatru?

Chestia e ca dorinta mea a venit de nicaieri pentru mama. Eu nu am spus pe parcursul liceului ca mi-ar placea sa fac actorie, desi m-am gandit serios la asta timp de cativa ani. Doar ca ea a aflat la sfarsitul clasei a12-a si a fost probabil ceva neasteptat. Bineinteles ca a urmat cliseica morala auzita de toti cei care vor sa dea la teatru: “o sa mori de foame! Crezi ca e asa usor si ca reuseste oricine?”. Pe urma, usor-usor s-a acordat cu dorinta mea, mai ales ca a vazut ca e de durata si nu mi-am schimbat alegerea asa cum obisnuiam sa fac cu alte posibile meserii de care ii mai spuneam.

Ti-a vazut spectacole/ filme/ emisiunile la tv? Care? Si ce opinie a avut…

Sigur! a vazut tot. De la mini-seria suedeza “Box 21” pe care am vazut-o impreuna imediat dupa ce am primit episoadele, la “Vlad” pe ProTv si acum, ultimul proiect “Camera 609” pe Antena 1, nu a ratat nimic. Chiar e seara de adunare in familie si se uita cu totii atunci cand am un proiect la tv. Si de cate ori a avut ocazia sa ma vada si la teatru (nu foarte mult de altfel) a venit, iar la ultimul spectacol “Carne”, r. George Zamfir, a fost foarte emotionata si mandra si deseori imi spune ca i-ar placea sa ma vada mai mult la teatru. Si mie la fel.

 Pentru ce i-ai multumi mamei tale, ceva care iti este util acum in meseria pe care o ai…   

Ii multumesc pentru ca m-a invatat sa nu fiu invidioasa si sa nu ma compar. Nu e usor si nu reusesc mereu, dar a sedimentat bine aceste valori de care ma bucur nespus. E foarte usor sa te uiti in curtea altuia si sa vezi ca iarba e mai verde sau sa gasesti scuze pentru care tu nu ai luat un casting si sa iti versi nervii si frustrarile pe colega care a luat. Imi place sa ma bucur pentru reusita cuiva chiar daca imi e prieten sau nu. Sunt atat de putine proiecte pentru cat de multi actori suntem, incat ma bucur pentru oricine reuseste sa isi aiba locul undeva. Nu inseamna ca nu voi avea si eu locul meu undeva, candva.