In martie, actorii si mamele lor sunt pe urban.ro. Andreea Vasile „M-a crescut cu gingasie si delicatete, dar si cu fermitate, disciplina si rigoare”
Pe Andreea Vasile ati vazut-o in ultima vreme in “Spy/Master” (HBO), ca sotia actrita a spionului preferat al lui Ceausescu, dar si in comedia romantica “Ramon” unde era o fata care traieste pe strada , tanara de care se indragosteste personajul principal, iar in anii precedenti in filme ca “Umbre” (HBO), “De ce eu?”, “Charleston”, “Apostolul Bologa”, iar munca ei include si productii internationale ca V lete ti piovem, o comedie romantica facuta in Slovacia, sau drama de The World to Come, cu Casey Affleck si Vanessa Kirby.
Andreea s-a nascut la Ramnicu Valcea si a facut mai intai facultatea de litere la Universitatea Bucuresti. Am intrebat-o si pe ea despre rolul mamei sale in educatia care a sustinut cariera pe care o are. Astazi si ea e mama unui baiat.
Ce a zis mama ta cand i-ai spus ca dai la actorie?
Asta e un moment imposibil de uitat pentru ca i-am spus mamei nu ca voi da la teatru, ci ca am dat la teatru. Si ca am si intrat. Prin urmare, cred ca i-am lasat foarte putin spatiu pentru orice tip de ezitare si destul de putine optiuni la indemana. Si mi-a spus( fara sa-mi amintesc cuvintele exacte): ‘ Daca asta ai ales, atunci sa-ti aduca fericire’. Si zambesc adeseori cand imi amintesc reactia ei pentru ca, gandindu-ma retrospectiv, cred ca doar iubirea fara margini pentru cineva reuseste sa-ti eliminte toate fricile/ indoielile/ nesigurantele. O iubire mai mare decat orice idee. ( nu stiu cine a zis asta, nu-mi apartine, imi revine uneori in ganduri)
Si de abia acum inteleg ca, oricat de incert sau putin predictibil ar putea sa ne para viitorul copiilor nostri, suntem datori doar sa-i iubim si sa le fim alaturi .
Ti-a vazut spectacole/ filme? Care? Si ce opinie a avut …
Mama a vazut tot. Nu cred ca i-a scapat ceva. Cred ca a vazut si spectacolele mele din facultate. Venea din Rm Valcea ( parintii mei locuiesc acolo) doar sa ma vada ( si vine in continuare). A venit la premierele de film, la teatru. A stat acolo intr-un colt, unde o vedeam uneori, cu o privire in care regaseai un amestec de emotie si afectiune si dragoste, dar si fericire. Ca e acolo, ca suntem acolo. Privind-o, senzatia mea dintotdeauna a fost ca mama nu era doar martora unui moment( ca e film sau serial sau spectacol de teatru). Din toata sala aia, mama era singurul martor al intregului meu traseu. Si asta ma induioseaza in aceeasi masura in care ma emotioneaza si acum.
Pentru ce i-ai multumi mamei tale, ceva care iti este util acum in meseria pe care o ai…
Adevarul e ca e greu sa pun degetul acum pe ceva anume, e, mai degraba un cumul de experiente. M-a crescut cu gingasie si delicatete, dar si cu fermitate, disciplina si rigoare. Cu grija fata de tine insati, dar si fata de ceilalti. Si cu responsabilitate. Si entuziasm si curiozitate . Si cu iubire.
Si tot timpul am vazut in ochii mamei mele ceva ce are legatura cu viata insasi, dar fara de care meseria noastra n-ar putea exista. L-as numi neastampar din lipsa unui cuvant care sa descrie mai bine toata atitudinea asta. Si sper ca putin din neastamparul asta ( in sensul cel mai curat cu putinta) sa mi se fi transmis si mie. Un neastampar din care se iveste viata si pe care nu ti-l poate spulbera nimeni in afara de tine .