In 24 de ore, au fost confirmate doua picturi de Caravaggio: portretul unui tanar si o pictura disparuta de peste un secol.

Lumea artei a fost luata prin surprindere de doua anunturi facute la mai putin de o zi distanta: doi istorici italieni sustin ca au identificat doua picturi timpurii de Caravaggio.
Pe 7 noiembrie, Gianni Papi a atribuit artistului un portret de tanar, iar pe 8 noiembrie, Maria Cristina Terzaghi a anuntat descoperirea originalului tabloului „Tanarul cu vaza de trandafiri”, intr-o colectie privata din Franta. Publicatia Finestre sull’Arte a remarcat ca este o situatie rara: doua noi atribuiri in doar 24 de ore.
Portretul identificat de Papi a fost considerat anterior o lucrare din scoala toscana a secolului al XVI-lea. Tabloul a fost vandut in 2017, la casa de licitatii Dorotheum din Viena, pentru 3.810 euro.
Istoricul si-a prezentat ipoteza in cadrul unei conferinte organizate la Pinacoteca Civica din Montepulciano. Transmisiunea evenimentului a fost intrerupta chiar la inceputul prezentarii, iar argumentele sale vor fi publicate ulterior. Pana atunci, atribuirea ramane o ipoteza.
A aparut si originalul unei picturi cunoscute pana acum doar din copii.

Cea de-a doua descoperire a fost anuntata de Maria Cristina Terzaghi, co-curatoarea expozitiei Caravaggio organizate anul trecut la Palazzo Barberini din Roma. Intr-un interviu pentru La Repubblica, istoricul de arta a povestit ca a gasit tabloul intr-o galerie din Paris, intr-o zi de iarna. Pictura era acoperita de murdarie, dar a recunoscut imediat ceea ce considera a fi originalul lui Caravaggio.
Compozitia era cunoscuta pana acum din patru copii vechi si din descrierea pictorului Giovanni Baglione, rival al artistului care i-a scris o biografie nu tocmai flatanta. Acesta mentiona transparenta apei si a sticlei din vaza, reflexiile unei ferestre si florile acoperite de roua. Lucrarea a fost comandat de cardinalul Del Monte, unul dintre cei mai importanti mecena ai tanarului Caravaggio.
Terzaghi dateaza pictura in jurul anilor 1596–1597 si ii subliniaza calitatea exceptionala, de la chipul tanarului si camasa alba, pana la atentia acordata florilor. Ea considera ca versiunile cunoscute pana acum sunt copii ale tabloului original.
Istoricul a reconstituit o parte importanta din traseul picturii. La 1 august 1607, aceasta figura in inventarul colectiei lui Giuseppe Cesari, cunoscut drept Cavalier d’Arpino, pictor in atelierul caruia Caravaggio lucrase in jurul anului 1596. Dupa confiscarea colectiei lui Cesari, tabloul a ajuns la Papa Paul al V-lea, care l-a daruit nepotului sau, cardinalul Scipione Borghese.
In 1693, pictura era inca in Galeria Borghese, in aceeasi sala cu „Baiatul cu cos cu fructe”, o alta lucrare celebra a lui Caravaggio. A ramas in colectia familiei pana in 1831, cand a putut fi instrainata. Lucrarea reapare in 1909, la Paris, cand vaduva unui librar a scos tabloul la licitatie drept opera a unui pictor italian anonim. A fost cumparat atunci de familia care il detine si astazi. Legatura dintre Italia si Franta ramane, deocamdata, neelucidata.
Terzaghi apropie „Tanarul cu vaza de trandafiri” de o alta lucrare timpurie a artistului, „Baiatul muscat de soparla” (1593–1594).


Cele doua picturi ar putea face parte dintr-o serie alegorica dedicata celor cinci simturi, o tema raspandita in cercurile artistice frecventate de Caravaggio la Roma. In aceasta interpretare, soparla trimite la simtul tactil, iar trandafirii la miros.
Cele doua lucrari au si o atmosfera diferita. In „Baiatul muscat de soparla”, reactia tanarului domina scena. In tabloul redescoperit, chipul personajului exprima o melancolie discreta, iar atentia se indreapta spre trandafiri. In simbolistica baroca, florile vorbesc despre iubire si trecerea timpului: bobocii, florile ofilite si spinii sugereaza deopotriva frumusetea si fragilitatea sentimentelor.
Primele informatii despre tablou au aparut in catalogul expozitiei „Caravaggio 2025”. Terzaghi a mentionat atunci ca a identificat intr-o colectie privata din Franta o a cincea versiune a compozitiei, pe care o considera originala. Publicarea studiului complet a fost anuntata pentru 2025, insa referinta a disparut din versiunea finala a catalogului.
In ianuarie 2025, revista spaniola Ars Magazine scria deja despre un tablou de Caravaggio aflat in posesia unei familii franceze. Potrivit publicatiei, cercetarea provenientei ar fi indicat si o posibila legatura cu colectia lui Napoleon Bonaparte, inainte ca lucrarea sa ajunga la familia Borghese. Aceasta informatie nu apare insa in reconstituirea prezentata acum de Terzaghi.
Cele doua relatari difera si in privinta datarii: Ars Magazine avansa anii 1592–1593, in timp ce Terzaghi plaseaza pictura in 1596–1597. Cu siguranta, urmatorii ani vor elucida aceste cercetari.
Caravaggio, pe numele real Michelangelo Merisi da Caravaggio, a murit in conditii neclare in 1610, la doar 38 de ani, lasand in urma sa o mostenire artistica revolutionara.
Se estimeaza ca a realizat in jur de 60 de lucrari, desi doar una — Taierea capului Sfantului Ioan Botezatorul, pictata in Malta — poarta semnatura sa. De aceea, orice noua lucrare care ii este atribuita starneste controverse si pasiuni.
Caravaggio a ramas in istoria artei pentru perfectionarea tehnicii clarobscurului, o utilizare dramatica si teatrala a contrastului puternic dintre lumina si intuneric. Este o tehnica utilizata de obicei pentru a aduce un realism psihologic tulburator in scenele de o violenta extrema pe care le prefera in mod obisnuit.
In ultimii ani, Ecce Homo, descoperit la Madrid in 2021, a fost autentificat de experta Maria Cristina Terzaghi. Ca si alti artisti ai vremii, Caravaggio a refacut aceleasi compozitii de mai multe ori, nu din capriciu artistic, ci pentru a supravietui.
Maestrul clarobscurului a inovat pentru ca a surprins umanitatea dintr-o alta perspectiva, atat prin naturaletea oamenilor de rand (sau a fructelor, redand cele mai mici defecte ale acestora) dar mai ales prin reprezentarea personajelor aflate la marginea societatii. Inclusiv scenele biblice pe care le picteaza sunt inscenate in mod obisnuit in taverne, intr-o lume a tenebrelor, o lumina dramatica in care sunt ascunse intentii si ambiguitati.
Asa cum veti afla mai jos, in ultimii ani au fost descoperite/autentificate mai multe lucrari ale artistului.