Skip to content

Din fotoliul de acasa: Cum sa fii in vacanta la… Paris

Dupa atatea zile de izolare si de stat in casa cu gandurile noastre, o excursie mentala la… Paris nu strica nimanui.

Incepem cu un look parizian.

Cum sa te imbraci ca o frantuzoaica

Descris deseori ca un cliseu format dintr-o bluza alba cu dungi albastre, o bereta si pantaloni bleu-marin, stilul chic frantuzesc arata diferit in realitate. Este simplu, minimalist, practic, cu puternice influente ramase din anii ’80. Nuantele care predomina sunt alb, bleu, bleu-marin, bej, rosu si negru.

Fusta neagra pana la genunchi sau cu o palma deasupra genunchilor, o pereche de tocuri negre cu un numar mai mare si o camasa alba este uniforma frantuzoaicelor. Este un stil chic care nu se demodeaza mai ales pentru femeia moderna aflata mereu in miscare. Tinuta potriveste de dimineata pana seara, inclusiv la un pranz la restaurant, la o intalnire de afaceri sau la o cina romantica. Pentru ca zilele pot avea pana la 14-15 ore de umblat in tocuri, pantofii sunt mereu cu un numar sau doua mai mari pentru a nu crea neplaceri.

Pentru un stil mai relaxat de mers la muzeu sau plimbat prin magazine, frantuzoaicele schimba tocurile cu balerini negri sau colorati, fusta scurta cu blugi cu talie inalta sau pantaloni pana la glezna. Se poarta cu o bluza dintr-un material subtire, alb, bej sau cu un print floral discret si un trench britanic pentru orice schimbare de vreme. Ca accesoriu, frantuzoaicele prefera o esarfa cu printuri florale si o brosa adaugata in partea stanga, sub umar.

Ca orice frantuzoaica chic care se respecta, putin make-up si un parfum delicat vor face diferenta in buna noastra dispozitie

Miss Dior, primul parfum al casei Dior, a fost lansat dupa al doilea Razboi Mondial

Parfumul, prezent si astazi pe rafturile magazinelor de specialitate, reprezinta un tribut adus surorii lui Christian Dior, Catherine, supravietuitoare intr-un lagar de concentrare pe durata celui de-al Doilea Razboi Mondial.  Pe 2 februarie 1947, designerul a transformat lumea austera dupa razboi, creand  colectia „New Look”, cea care l-a facut faimos pe Dior si care in parerea creatorului accentua frumusetea feminine, devenind astfel simbolul tineretii si al viitorului.

Creatorul de moda le-a spus parfumierilor sai Jean Charles si Paul Vacher sa creeze „un parfum care miroase a dragoste” si au pus la baza acestuia note de gardenie, bergamota, trandafiri si iasomie, aceleasi flori care au umplut gradina in care familia Dior a petrecut cele mai frumoase veri ale copilariei si despre care au avut cele mai tandre amintiri.

Numele a fost inspirat de sora sa. In timp ce designerul vorbea cu prietena si asistenta sa, Mitzah Bricard, Catherine a intrat pe usa si Bricard a salutat-o: „O, domnisoara Dior este aici” („Oh, Miss Dior is here!”). Parfumul Miss Dior a devenit una dintre esentele preferate ale secolului XX. Marile actrite ale momentului, precum Grace Kelly si Marlene Dietrich, au devenit admiratoare nu numai ale colectiilor de haine, ci si ale acestui parfum care „mirosea a dragoste si fericire”, datorita notelor sale florale, cat si datorita intentiei pentru care a fost conceput. Miss Dior este in prezent cel vandut parfum al casei Dior.

Frantuzoaicele prefera sa isi puna in evidenta trasaturile naturale fara sa aplice cantitati de machiaj in exces

Secretul unui machiaj perfect in viziunea femeilor din Franta are la baza o rutina sanatoasa si corecta a pielii. Vizitele periodice la medicul dermatolog sunt obligatorii, precum si ingrijirea pielii acasa in mod riguros.

Aplicarea mastilor de fata in mod regulat este un obicei cu care fetele franceze cresc, precum si o curatare meticuloasa a pielii seara. Inainte de a aplica machiajul, pielea este spalata cu apa si pregatita cu seruri adecvate tipului de ten, hidratante si vitamine in functie de necesitatile pielii acestea avand rolul de a sigila umiditatea pe piele. In anotimpurile reci textura cremei hidratante este una mai groasa.

Buzele sunt puse in valoare intotdeauna cu ajutorul unui ruj rosu, intensitatea fiind aleasa in functie de vestimentatie si subtonul pielii. 

Un alt rol important prin care femeile franceze isi echilibreaza pielea si o mentin radianta este alimentatia. Printre cele mai ravnite produse de ingrijire franceze apartin brandurilor Claudalie, Clarins, Dior, Ginvenchy, Channel.

Brigitte Bardot, Anna Karina, Françoise Hardy, Charlotte Gainsbourg, Catherine Deneuve sau Marion Cotillard se numara printre emblemele frumusetii franceze.

Mergem mai departe in zi si e vremea pentru un mic dejun; pentru francezi cel mai adesea asta inseamna croissant si o cafea cu lapte. Le puteti servi imaginadu-va ca sunteti pe terasa de la Ritz sau in Place Vendome.

O cafea la Hotel Vendome

Nu e nevoie sa aveti rezervare in hotelul celebru din piata in care sunt unele dintre cele mai scumpe bijuterii din lume, puteti sa beti o cafea si sa mancati cele mai fine produse de patiserie la cafeneaua hotelului si sa va simtiti ca-n filme.

Vedeta meniului e West Valley de Zarcero Llano Bonito de Naranjo si in meniu scrie in engleza, n-o sa va vina sa credeti.

Cu aroma de miere si fructe de padure, cafeaua cu numele complicat de mai sus este servita in jurul “orei ceaiului” de barista campioni in concursurile de profil si este insotita de patiserii sofisticate Choux lactes Divo, Cigare Fumee Baiano, Carupano macaroons cu crema Concerto.

Pretul rasfatului 29 euro, pentru cafea & prajituri (la set).

Si daca tot suntem printre cafenele, nu se poate sa nu intram prin cartiere ca sa ne amintim de… Amelie si o mica plimbare in Montmartre.

Amelie prezinta o viziune idealizata a vietii contemporane pariziene, din Montmartre

“Amelie” este o comedie cu puternice influente new wave, freecinema si dogma din 2001, regizat de Jean Pierre, in care spectatorul nu este lasat sa-si imagineze nimic pentru ca primeste informatii precise constant de la narator, a carui voce se aude in off, precum si datorita stilului neconventional in care s-a filmat.

Numele original este “Le fabuleux destin d’Amelie Poulain”, iar muzica apartine lui Yann Tiersen care a fost si premiat. Filmul a castigat 4 premii Cesar (regie, imagine, muzica, decor) 2 BAFTA si 5 nominalizari la Premiile Oscar.

Initial, regizorul intentionase sa o distribuie pe Emily Watson in rolul principal. Acest lucru nu s-a intamplat si a trebuit sa rescrie scenariul pentru o actrita franceza. Amelie a fost jucata in final de Audrey Tautou, al carei tata este medic dentist, iar mama educatoare, asemenea parintilor personajului ei. Audrey este cunoscuta in afara Frantei mai mult pentru rolul ei din ecranizarea controversatului roman “Codul lui Da Vinci”.

E vremea pentru o pauza de atmosfera… si vine pranzul imediat cand va recomandam un super curs de cooking.

Francezii si-au pastrat modul autentic de a gati mancarea, folosesc ingrediente naturale si aleg mereu combinatii interesante

Pentru un plus de efect, ei isi asezoneaza preparatele cu un vin bun si un tracklist pe masura. Doua dintre cele mai apetisante si de efect retete pe care le puteti incerca in aceasta perioada sunt “Cartofii parizieni” si “Frites”.

Pentru “Cartofii parizieni”, un preparat specific bistro-ului francez, aveti nevoie de doar 5 ingrediente

Pentru a-i prepara, aveti nevoie de: 1.5 kg cartofi noi sau cartofi albi (spalati si curatati de coaja), ¾ lingurita sare, ¼ lingurita piper negru macinat, 3 linguri ulei de rapita (puteti folosi si ulei de masline sau grasime de rata) si 3 linguri de unt.

Daca aveti un cutit pentru scobit pepene, folositi-l si scoateti cat mai multe rondele de cartofi cruzi. Puteti folosi si un cutit normal pentru a taia cartofii in sferturi. Puneti-i apoi intr-un vas mare, plin cu apa rece. Sarati, puneti pe foc si, dupa ce apa da in clocot, mai lasati alte 4 minute. Scurgeti bine si dati vasul deoparte.

Incalziti cuptorul la 218 grade Celsius si, intr-un vas mai mare, termorezistent, topiti uleiul si untul, la foc mediu. Dupa, adaugati in acest vas si cartofii. Stropiti-i usor cu grasimea din vas, presarati sare si piper si lasati-i 25-30 de minute, pana se rumenesc usor. Din cand in cand, amestecati usor in vas.

Serviti-i imediat, ca atare sau alaturi de o friptura de vita, pui sau fructe de mare. Pentru aceasta reteta, mai exista o varianta simplificata, in care cartofii sunt prajiti in ulei si unt.

“Frites” sunt celebrii cartofi prajiti, stropiti cu ulei de trufe si serviti cu parmezan

Aveti nevoie de 4 cartofi mari (spalati si curatati de coaja), ¾ lingurita sare, 1 lingura + 1 lingurita ulei de trufe, 4-5 cani ulei vegetal (pentru prajit) si, optional, 4 linguri parmezan, 2 linguri patrunjel maruntit si 2-3 catei de usturoi, feliati.

Taiati cartofii pe lungime, in fasii subtiri. Inmuiati cartofii in apa foarte rece, timp de ora, dupa care scurgeti apa si lasati-i sa se usuce pe un prosop de bucatarie sau de hartie. Incingeti uleiul intr-o tigaie adanca, la o temperatura de 162 grade Celsius si prajititi cartofii pe portii, timp de 2 minute. Scoateti si lasati sa se scurga pe un prosop de hartie.

Cresteti un pic temperatura uleiului, la 190 grade Celsius, dupa care prajiti cartofii a doua oara, timp de un minut si jumatate. Scurgeti din nou, puneti in farfurii, adaugati sare si stropiti cu ulei de trufe. Optional, presarati si parmezan gratinat, patrunjel maruntit si usturoi. Serviti imediat, in diverse combinatii culinare.

Mancarurile frantuzesti au si mai mult farmec atunci cand sunt insotite de melodiile potrivite

Pentra a intra si mai bine in atmosfera pariziana, atunci cand gatiti sau savurati preparatul alaturi de cei dragi, puteti asculta Zaz – Je veux sau La vie en rose, Zaz & Pablo Alboran – Sous le ciel de Paris, Pink Martini – Je ne veux pas travailler sau Avalon Jazz Band – I love Paris.

Cyril Lignac, bucatarul preferat al francezilor, are o emisiune culinara zilnica, pe M6, difuzata apoi si online

Descoperiti retete culinare frantuzesti direct de la cei mai buni bucatari, iar una dintre cele mai bune variante este emisiunea lui Cyril Lignac, difuzata in fiecare zi de la 18.45 (ora Frantei, 19.45, ora Romaniei). Ingredientele si modul de preparare sunt afisate pe site cu 48 de ore inainte, asa ca vi le puteti procura si gati apoi in direct, alaturi de Lignac. Emisiune sunt disponibile si inregistrate, aici.

Dupa amiaza putem vizita cateva dintre parcurile sau gradinile minunate ale Parisului sau… cateva dintre muzeele care nu sunt prezente in niciun ghid.

Muzeul Nissim de Camondo este unul dintre cele mai spectaculoase „hotels particuliers” din Paris. Este o casa privata transformata in muzeu.

A fost construita in 1911 de Contele de Camondo care a angajat cei mai priceputi dealeri de arta ai vremurilor pentru a crea un exemplu al extravagantei frantuzesti de-a lungul istoriei. Rezultatul este o colectie unica de mobila si obiecte de arta din secolele XVII – XVIII pastrate in stare impecabila.

Contele a inceput colectia de arta ca un omagiu adus fiului sau care tocmai decedase in Primul Razboi Mondial. Camondo si-a pierdut intreaga familie cateva luni mai tarziu cand sotia a fugit cu grajdarul. Desi era unul dintre cei mai puternici bancheri ai vremurilor, s-a retras din viata publica si a dedicat restul vietii colectiei de arta impresionante gandita ca o amintire pe care o lasa in urma. A strans mobilier, tablouri din Renastere si Rococo, sculpturi italienesti si grecesti o camera intreaga dedicata portelanurilor fine.

Cea mai mare a mobilei este acoperita cu un strat subtire de aur sau decorata pe margini cu folie aurita. Inspiratia lui Camondo a fost Louis XIV, supranumit Regele-Soare, cel care a creat Palatul Versailles pentru ca lumea sa isi aminteasca mereu de momentele irepetabile de grandoare ale Frantei.

Muzeul Jacquemart-Andre a fost construit in 1869 pentru a gazdui petreceri cu elitele frantuzesti din Belle Epoque.

Daca Muzeul Camondo a fost construit pentru a ramane o bijuterie arhitecturala si decorativa, casa Jacquemart-Andre a avut scopul de a impresiona aristocratia franceza in a doua jumatate a secolului al XIX-lea.

Casa a fost construita la ideea lui Edouard Andre, singurul copil al unuia dintre cei mai bogati bancheri francezi. Pentru ca isi dorea o vila care sa ia ochii vizitatorilor pe cel mai renumit bulevard al vremurilor, Boulevard Haussmann, intrarea a fost gandita ca o experienta imersiva menita sa intimideze si sa impresioneze.

Daca erai invitatul lui Andre, veneai cu trasurae car intra printr-un gang ingust, urca pe o panta in forma de semicerc si pe masura ce urca, se dezvaluia pe geamul din partea stanga intrarea in casa. Usile gigant se deschideau si daca era o petrecere, duceau direct in sala de bal cu terasa pe bulevardul Haussman, pentru a putea fi vazuti de toata lumea de afara. Cele trei camere de la parter – Galeria de Tablouri, Grand Salon si Camera de Muzica – puteau fi transformate intr-o sala uriasa pentru petreceri printr-un sistem hidraulic care inlatura peretii si usile dintre acestea.

O alta excentricitate a vilei este Gradina Exotica de Iarna cu tavan din sticla si plante aduse din toata lumea care transformau orice seara de iarna intr-un paradis exotic.

Un jurnalist al vremurilor a scris in revista L’Illustration: „Minunea acestui palat este incontestabil terasa. Numai un rege ar indrazni sa se inconjoare de o asemenea somptuozitate.”

Andre a cunoscut-o pe pictorita Nelie Jacquemart in 1872 cand a angajat-o sa ii faca un prim portret. S-au indragostit, au trecut prin peripetii amoroase si s-au casatorit dupa cativa ani.

Povestea de dragoste Andre-Jacquemart a continuat printr-o serie de calatorii in jurul lumii pentru a gasi cele mai rare si pretioase obiecte de arta care sa decoreze vila de pe Haussman. Fiecare tara pe care o vizitau ii inspira sa adauge camere tematice in muzeul pe care il construiau asa ca plecarile lor erau justificate si de faptul ca vila era mai tot timpul in constructie.

Printre cele 29 de lucrari se numara Boticelli, Bellini, Capraccio, Fragonard, Vigee-Lebrun, Rembrand, Van Dyck si Frans Hals. Muzeul are galerii dedicate maestrilor italieni, sculpturilor grecesti si Orientului.

Muzeul a fost deschis in 1913, la un an dupa moartea lui Nelie, de Raymond Poincare, Presedintele Frantei la vremea respectiva.

Traversand podul japonez din gradina cu nuferi a pictorului Claude Monet din Giverny ai impresia ca esti intr-un tablou impresionist.

La 75 km de Paris, pe malul drept al Senei, se gaseste orasul Giverny, unde Claude Monet, pictorul care a fondat scoala impresionista, a trait 43 de ani. Gradina pe care a proiectat-o i-a fost drept sursa de inspiratie pentru una dintre cele mai cunoscute serii de tablouri cu nuferi. Resedinta si gradina sa au fost subiectul lucrarilor artistului si atrag jumatate de milion de vizitatori in fiecare an din intreaga lume, precum si pictori fermecati de lumina unica a vaii Senei.

Fundatia care ii poarta numele a reconstituit in 1980 resedinta si gradinile de la Giverny, moment in care s-au plantat aceleasi specii de plante si arbusti, dupa un studiu amanuntit al lucrarilor artistului.

O plimbare prin gradinile de la resedinta lui Monet poate fi comparata cu o experienta senzoriala la superlativ. Pozitionarea florilor in functie de specie creeaza un adevarat spectacol cromatic, sugerand grandoarea de odinioara. Cea mai buna perioada de vizitare este primavara tarziu, cand florile transforma gradina intr-un adevarat paradis floral.

Casa de la Giverny a fost un salon cultural al vremii in care obisnuiau sa se intalneasca artisti precum Renoir, Cézanne, Signac, Pissarro, Berthe Morisot, Degas sau sculptorul Rodin.

Peretii incaperilor pline de culoare din casa lui Monet sunt acoperiti de colectia lui de stampe japozene, pictorul fiind un impatimit al veritabilelor bijuterii semnate de Utamaro, Hokusai sau Hiroshige.

Pentru un popas autentic la Giverny, turistii pot innopta la Le Bon Marechal, o pensiune cu numai trei camere, unde Monet si prietenii lui mancau si discutau.

Parcul Bois de Boulogne din vestul Parisului, care apare in picturile lui Renoir si Morisot, este de 3.3 ori mai mare decat Hyde Park din Londra si de doua ori si jumatate mai intins decat Central Park din New York.

Bois de Boulogne cuprinde numeroase lacuri si poteci, dar si un hipodrom celebru, inaugurat in 1857: Longchamps. In centrul padurii se poate vizita parcul Bagatelle, infrumusetat de plante bulboase, iar zona Jardin de Bagatelle cucereste prin trandafirii infloriti din iunie pana in octombrie. Din gradina nu lipsesc nici restaurantele de lux.

Gradina serelor de la Auteuil isi pastreaza si astazi farmecul pe care il avea in secolul al XIX-lea. Zona este inconjurata de azalee, palmieri si o multitudine de plante verzi ornamentale. Dincolo de gradina, se intinde stadionul Roland-Garros, celebru pentru meciurile internationale de tenis de camp.

„Patinatorii din Bois de Boulogne” este o pictura pe ulei pe panza a artistului francez Pierre-Auguste Renoir, creata in timpul iernii din 1868. Tabloul prezinta un peisaj cu multi parizieni, tineri si batrani, petrecandu-si timpul liber pe lacul inghetat. Este une dintre putinele sale peisaje de iarna.

„O plimbare de dimineata prin Bois de Boulogne” este o alta lucrare a celebrului pictor Renoir, realizata in 1873, folosind tehnica ulei pe panza.

Tot de inspiratie Renoir si Monet este si Bois de Vincennes – cel de-al doilea parc ca dimensiune din Paris, situat in partea de Est a orasului, care gazduieste Paris Jazz Festival sau festivalul „Pestacles”. A fost creat intre 1855 si 1866 de imparatul Napoleon al III-lea si contine o gradina cu peisaj englezesc cu patru lacuri, o gradina zoologica, un arboretum, o gradina botanica si un hipodrom. Tot in parc se afla si Castelul de Vincennes, fosta resedinta a regilor Frantei.

Situat chiar langa Palais Royal, Galerie Vivienne este cel mai distins si luxos pasaj din Paris, cu un mozaic alb-negru superb, realizat de Giandomenico Facchina si Mazzioli si un magazin Jean-Paul Gaultier. Aflata in arondismentul 2, Galeria are 176 metri si a fost declarata monument istoric inca din iulie 1974.

François-Jacques Delannoy a conceput decorul in stilul neo-clasic pompeian acoperit cu un baldachin elegant, cu mozaicuri, tablouri si sculpturi. Atmosfera este rafinata, specifica vremurile trecute.

Passage de l’Ancre face legatura discreta intre strada Chapon si strada Turbigo. Cladirile multicolore de pe ambele parti ale pasajului il fac unic. Locuitorii au grija de mentinerea vegetatiei, prezenta din abundenta de-a lungul ferestrelor colorate. Astazi, standurile vechi au facut loc diferitelor ateliere si magazine, inclusiv boutique-ului Pep’s, specializat in renovarea umbrelelor.

La o distanta scurta de Luvru, Palais Royal si gradinile sale alcatuiesc spatiul urban elegant din centrul Parisului, perfect pentru contemplare sau picnic, dar si locul cu magazine de lux ale celebrilor designeri precum Stella McCartney si Pierre Hardy.

Gradinile sunt inconjurate de o arhitectura superba, cu sculpturi contemporane de Buren si Bury. Coloanele lui Buren – cele 260 de coloane octogonale cu dungi alb-negru, proiectate de Daniel Duren si asezate in curtea palatului – merita cu siguranta o vizita.

Acum e vremea pentru un mic shoping. Nu o sa cheltuim astazi bani, doar ne uitam in interiorul unuia dintre cele mai chic magazine din Paris. Merci, amplasat in cartierul Marais, Beaumarchais 111.

E un magazin amplasat pe 3 etaje in care gasiti obiecte de designer de la 1 euro la 25.000 de euro. La parter este o cafenea unde poti citi sau cumpara carti care sunt donate de parizieni si curatoriate pe categorii de unii dintre cei mai faimosi critici literari francezi. Dupa culoarea pe care o au lipita pe coperta, cartile pot costa 1, 3 sau 5 euro. Toti banii merg la o asociatie care ajuta familiile sarace din Maroc si Madagascar.

In curtea interioara, o masina veche a fost transformata intr-o gradina cu flori. E loc si pentru fotografii, dar si pentru o relaxare speciala in mijlocul orasului.

In calatoria noastra mentala ne apropiem de seara, am putea alege un teatru simpatic din centru, un vin bun si o cina la un restaurant cu terasa la strada. Si multe ghivece cu flori in jur.

Jacqueline Bisset, Jean-Pierre Leaud, Jean-Pierre Aumont, Valentina Cortese sunt protagonistii peliculei “La nuit americaine” regizat de Francoise Truffaut

“Noaptea americana” este un film de comedie dramatica francez, realizat in 1973 de regizorul Francois Truffaut dupa romanul omonim din 1972 a scriitorului Frank Christopher.

Titlul filmului reprezinta un procedeu cinematografic care permite sa se filmeze ziua scene de noapte, care subexpune pelicula si concentreaza asupra actorilor o lumina deosebite de puternica a reflectoarelor. De asemenea, se folosesc si filtre albastre pe obiectivul aparatului de filmat.

Este un film care vorbeste despre raporturile afective care il leaga pe artist de opera sa, in care totul este jucat de actorii care provin din medii diferite si despre munca lor colectiva in procesul de realizare al acestuia.

Cu asteptari diferite, caractere deosebite si proiecte de viata optimiste, actorii si participantii echipei de filmare sunt supusi unor provocari constituite din certuri, oboseala si diferente de pareri artistice. Dar pe toti ii uneste aceeasi patima pentru film, asa ca orice efort, merita toate sacrificiile.

Filmul a fost dedicat surorilor americane, actritele Dorothy și Lillian Gish si a obtinut Premiul Oscar pentru Cel mai bun film strain (Franta), in 1974.

Teatrul de Comedie – Francaise sau Theatre – Francaise este considerat cel mai vechi teatru din lume si unul dintre putinele teatre de stat din Franta care are propria trupa de actori

Acesta face parte din complexul Palais-Royal si este situat pe 2 rue de Richelieu in Piata Andre Malraux din arondismentul 1 al Parisului, iar principala sala de spectacole a lui este Salle Richelieu.

Acesta este cunoscut sub numele de “Theatre de la Republique” si “La maison de Moliere”. A capatat acest nume datorita trupei celui mai cunoscut dramaturg asociat cu Comedie – Francaise, Moliere. Dramaturgul era considerat patronul actorilor francezi si a murit cu sapte ani inainte ca “La maison de Moliere” sa fie redenumita “Comedie-Francaise”, iar compania a continuat sa fie cunoscuta de oameni sub fosta denumire, chiar si dupa schimbarea oficiala a acesteia.

A fost fondat printr-un decret al regelui Ludovic al XIV-lea, in data de 8 august 1680 prin fuziunea a doua trupe de actori pariziene ale vremii, trupa Teatrului Guenegaud si cea a Teatrului Hotel de Bourgogne. In 1680, repertoriul era format din colectiile de piese de teatru scrise de Moliere si Jean Racine, impreuna cu cateva lucrari de Pierre Corneille, Paul Scarron si Jean Rotrou. La doi ani dupa fuziunea companiilor teatrale, a primit o subventie regala de 12.000 de livre pe an, iar sapte ani mai tarziu trupa a primit denumirea actuala, membrii ei au devenit actori ai Teatrului Comedie – Francaise si era freceventat doar de membrii nobilimii franceze.

In prezent, teatrul are un repertoriu de 3.000 de opere si trei sali de teatru la Paris (Salle Richelieu, langa Palatul Regal, Theatre du Vieux-Colombier si Studio-Theatre), majoritatea fiind piese clasice semnate de Corneille, Racine, Moliere, Marivaux, Alfred de Musset sau Victor Hugo.

De-a lungul celor 400 de ani de existenta, s-a bucurat de prezenta pe scena a actorilor: Claude Mathieu, Anne Kessler, Alain Lenglet, Denis Podalydes, Guillaume Gallienne, Daniele Lebrun si Laurent Lafitte.

Calatoria noastra se apropie de sfarsit. Va lasam in compania muzicii franceze si speram sa ne reintoarcem curand la Paris, sa-l vizitam, sa ne straduim sa vorbim franceza invatata in scoala, sa radem si sa ne fotografiem in amintiri pentru mai tarziu.

Citește în continuare