Expozitia Frida Kahlo de la Tate Modern a vandut 41.000 de bilete inaintea deschiderii, un record in istoria muzeului. Un autoportret al artistei detine recordul mondial pentru arta creata de femei.
Tate Modern din Londra deschide pe 25 iunie 2026 expozitia „Frida: The Making of an Icon”, dedicata pictoritei mexicane Frida Kahlo, si o face cu un record de vanzari anticipate: peste 41.000 de bilete cumparate inainte de deschidere, cel mai mare numar inregistrat vreodata de institutie.
Recordul anterior apartinea expozitiei David Hockney din 2017, care vanduse 32.000 de bilete in avans. „Suntem cu adevarat uimiti de aceasta cifra”, a declarat Catherine Wood, directoarea interimara a Tate Modern, pentru The Guardian.
Este prima mare expozitie care exploreaza transformarea lui Kahlo intr-un personaj iconic si o influenta majora pentru o generatie de artisti.
Va include peste 30 de lucrari ale artistei, alaturi de fotografii documentare, obiecte personale si lucrari ale unor artisti care ii reflecta influenta profunda.
Printre cele mai importante piese se numara o selectie de autoportrete emblematice, inclusiv „Autoportret (Cu rochie de catifea)” din 1926 si „Autoportret cu parul despletit” din 1938, prin care, precizeaza Tate, „ea isi asuma mostenirea mexicana, imaginea queer de sine, idealurile feministe si experienta ca femeie cu dizabilitati.”
Muralistul Diego Rivera, sotul ei, va fi si el prezent in expozitie prin lucrari precum portretul sau al lui Kahlo din jurul anului 1935.
Desi artista a refuzat sa fie catalogata drept suprarealista, grupul de artisti din aceasta miscare a adoptat-o, iar fondatorul sau, André Breton, a numit-o „o suprarealist autodidacta”. Galeria Julien Levy din New York, un important sustinator al suprarealismului in Statele Unite, i-a organizat o expozitie personala in 1938, dupa care Breton a invitat-o sa expuna la Paris. Statul francez i-a achizitionat atunci autoportretul „The Frame” din 1938, care va putea fi vazut la Tate Modern alaturi de lucrari precum „Diego and Frida” (1929), „Survivor” (1938), „Memory (The Heart)” (1937) si „Girl with a Death Mask” (1938).
In expozitie vor mai fi prezente si alte artiste latino-americane identificate cu suprarealismul, printre care Kati Horna si Leonor Fini, iar tematica lor comuna – moartea, visul, mastile si scheletele – va constitui un fir narativ al sectiunii dedicate acestei perioade.
Dupa moartea lui Kahlo, in 1954, miscarea Chicano din Statele Unite a preluat-o ca simbol in anii ’60, iar in deceniile opt si noua artisti mexicani precum Nahúm B. Zenil si Georgina Quintana s-au inspirat din opera ei pentru a reinterpreta critic imagineria mexicana traditionala. Influenta sa la nivel global se regaseste in lucrarile artistelor Judy Chicago, Ana Mendieta, Yasumasa Morimura si Kiki Smith, notorietatea ei fiind amplificata si de biografia scrisa de Hayden Herrera in 1983, tradusa acum in peste 25 de limbi.
Expozitia exploreaza si fenomenul „Fridamania”, adica comercializarea imaginii, operei si stilului artistei, ajunsa sa promoveze produse precum tequila sau parfumuri si sa aiba chiar si propria papusa Barbie. Nepoata artistei, Cristina Kahlo, a descris comercializarea drept „o sabie cu doua taisuri”, spunand ca „intr-un fel deformeaza ceea ce ea cu adevarat a fost: o mare artista.”
Concomitent cu expozitia, editura Rizzoli a publicat „Casa Kahlo”, o carte scrisa de descendentii artistei si produsa pentru a insoti muzeul cu acelasi nume din Mexico City.
Volumul se bazeaza pe fotografii, obiecte personale si arhive de familie descoperite in timpul restaurarii Casei Kahlo, resedinta care a ramas in posesia familiei pana de curand.
Casa Azul, locul de nastere al lui Kahlo si ulterior caminul ei alaturi de Diego Rivera, a fost construita in 1904 de tatal ei, fotograful Guillermo Kahlo, intr-un cartier din Coyoacán, pe atunci o suburbie linistita la marginea orasului Mexico City, unde s-a mutat cu sotia sa, Matilde Calderón, si cu fiicele lor, Matilde si Adriana, inainte ca Frida sa se nasca pe 6 iulie 1907.
Cartea reuneste retete de familie, corespondenta si amintiri personale, alaturi de fotografii intime. Una dintre imagini o prezinta pe Frida la 18 ani, fotografiata de tatal sau pe 7 februarie 1926, la cateva luni dupa accidentul de autobuz devastator care i-a schimbat cursul vietii; imobilizata la pat in timpul recuperarii si confruntandu-se cu dureri cronice, a inceput sa picteze tot mai mult in acea perioada.
Cartea detaliaza si afectiunea lui Kahlo fata de animale – maimuta paianjen Fulang-Chang, imortalizata in tabloul „Fulang-Chang si eu” din 1937 expus la prima sa expozitie personala de la New York, era unul dintre cei mai cunoscuti tovarasi ai ei. Menajeria de la Casa Azul mai cuprindea papagali, caini, cerbi, pisici, broaste testoase, rate si gaste.
Din 1943, Kahlo a inceput sa predea la renumita scoala de arta La Esmeralda, iar pe masura ce sanatatea i s-a deteriorat si urmele accidentului din tinerete au devenit tot mai greu de gestionat, si-a primit elevii – cunoscuti drept „Los Fridos” – acasa pentru lectii.
Vanzarile spectaculoase ale expozitiei de la Tate Modern se inscrie intr-un fenomen mai larg observat in muzeele britanice.
Dupa temerile ca pandemia ar fi schimbat definitiv obiceiurile publicului, institutiile culturale par sa asiste la o revenire a expozitiilor de mare amploare.
British Museum se pregateste pentru sosirea tapiseriei de la Bayeux, asteptata pe 10 septembrie, si a descris-o drept „expozitia secolului” – cererea pentru bilete a fost atat de mare incat site-ul muzeului s-a prabusit si membrii au stat ore intregi la coada, intr-o situatie comparata pe retelele sociale cu lupta pentru bilete la Glastonbury.
La National Gallery, o expozitie recenta Van Gogh a devenit cea mai vizitata expozitie cu plata din istoria institutiei, cu 334.589 de vizite, muzeul ramanand deschis toata noaptea in ultimul weekend pentru a face fata cererii.
Expozitia „Frida: The Making of an Icon” poate fi vizitata la Tate Modern pana pe 3 ianuarie 2027. Biletele sunt disponibile aici.
