Astazi incepe prima editie a Festivalul de film albanez si cred ca nu strica sa dam o tura! Cate stiti despre cinematografia albaneza? Va spun din proprie experienta ca am avut o multime de surprize placute atunci cand am incercat ceva nou! 

In perioada 16 – 21 octombrie, Arhiva Naţională de Filme – Cinemateca Română prezintă la Sala Eforie (Jean Georgescu), împreună cu Ambasada Albaniei la Bucureşti, primul Festival al Filmului Albanez organizat în România. Organizatorii au ales sase lungmetraje şi un mediumetraj, dintre cele mai importante şi valoroase producţii cinematografice albaneze din ultimii 25 de ani, iar cinefilii bucureşteni au şansa de a se familiariza cu o cinematografie naţională foarte puţin cunoscută în ţara noastră. Pentru ca un public cât mai numeros să se poată bucura de aceste filme remarcabile, tariful unic al biletelor este de doar 5 lei (cu excepţia galei de deschidere, când intrarea este liberă).
 

Acestea sunt cele 7 filme care pot fi vizionate in cadrul festivalului:

VIU / GJALLË
Într-o ţară unde tradiţia este în mod constant în război cu modernitatea, Koli era un student care se bucură din plin de tinereţea sa la Tirana. La moartea tatălui său, e nevoit să se întoarcă în satul natal şi să-şi asume responsabilitatea pentru o crimă a bunicului, ajungând în inima terifiant de feudală a Albaniei contemporane. VIU, selecţionat în festivaluri precum cele de la Karlovy Vary, Busan (Coreea de Sud), Montpellier sau Palm Springs, a obţinut premii pentru Cel mai bun film la MedFilm Festival (Roma) şi la Trenton Film Festival (New Jersey, SUA).

EST-VEST-EST / LINDJE, PERËNDIM, LINDJE
O echipă de ciclişti amatori din Albania se îndreaptă către Franţa, pentru a lua parte într-o competiţie, dar descoperă că acasă a izbucnit revoluţia. Film selecţionat la Festivalul de la Salonic.

ALBANEZUL / SHQIPTAR
Chipeşul Arben vrea s-o ia de nevastă pe Etleva, dintr-un clan vecin, dar tatăl fetei a promis-o unui alt bărbat, care oferă preţul de mireasă: 10.000 de euro. Atunci când se descoperă că Etleva poartă copilul lui Arben, el este obligat să facă rost de zestre până se naşte copilul – şi până ce fraţii ei se răzbună pentru dezonoarea pe care Arben a adus-o familiei lor. El fuge la Berlin, unde, fără documente sau experienţă şi fără a cunoaşte limba, trebuie să înveţe să supravieţuiască. ALBANEZUL a obţinut Premiul Special al Juriului şi Premiul Sf. Gheorghe de argint (pentru interpretarea lui Nik Xhelilaj) la Festivalul de la Moscova, precum şi Premiul Max Ophüls.

O POVESTE DIN TRECUT / PËRRALLE NGA E KALUARA
Părinţii aranjează o căsătorie între Gjino (14 ani) şi Marigo (20 de ani). Gjino se supune fără nici o tragere de inimă, dar Marigo, care-l iubeşte pe altul, încearcă diferite metode pentru a se elibera din bizarul aranjament.

KUKUMI
KUKUMI, primul fim albanez din Kosovo de după 1989, selecţionat la festivalurile de la Sarajevo şi Salonic, este o dramă alegorică în care un azil de retardaţi sugerează haosul care a urmat luptelor din provincie. În primele zile de după intrarea trupelor NATO în teritoriu, angajaţii azilului îşi părăsesc posturile, iar pacienţii au acum posibilitatea să fie liberi şi să-şi îndeplinească aspiraţiile. Ei pleacă cu trenul în locurile unde au stat înainte de a fi internaţi, dar sunt nevoiţi să se întoarcă la azil, căci nu pot accepta noua realitate de după război.

ULTIMA ZI A LUI LORO SHESTANI / DITA E FUNDIT E LORO SHESTANIT (mediumetraj)
Tranziţia l-a determinat pe Loro Shestani să renunţe: soţia i-a murit, fiica lui refugiată în Italia şi-a uitat rădăcinile, iar marea nu-i mai oferă peşte. Loro a trecut de mijlocul vieţii şi înţelege că viaţa sa nu mai are rost şi nu se poate adapta la noua lume. Porumbeii sunt singurii care îl însoţesc în solitudinea sa. Filmul a obţinut Premiul Publicului la Festivalul Dokufest de la Prizren (Kosovo). Sokol Keraj (născut în 1976 la Lac, Albania) a absolvit, în 1999, cursurile de regie ale UNATC (Bucureşti), iar în 2000 – un masterat în film şi publicitate la aceeaşi universitate.

LOZINCI / PARULLAT
Comedia LOZINCI evocă absurditatea îndoctrinării în Albania comunistă şi o face atât de bine, încât este poate cel mai bun film albanez al tututor timpurilor. În anii ’70, profesorul de biologie Andre este repartizat într-un sat de munte. Epilogul filmului conţine o ironie amară, care subliniază încă o dată – dacă mai era necesar – absurdul situaţiei, căci zelul secretarului de partid se dovedeşte total inutil. El aflase că un înalt oficial comunist va trece cu maşina pe lângă sat şi de aceea impusese construcţia unor noi lozinci. Oficialul comunist apare, într-adevăr, ba chiar opreşte automobilul, dar priveşte în partea opusă! Filmul a obţinut „Premiul Tinereţii” la Festivalul de la Cannes (secţiunea paralelă „Quinzaine des Réalisateurs”), Marele Premiu la Festivalul de la Cottbus şi trei premii la Festivalul de la Tokio (Grand Prix, Cea mai bună regie şi Cea mai bună actriţă – Luiza Xhuvani).

Mergem?