Arto Noras este una dintre personalitățile care au marcat școala europeană de violoncel în ultimele decenii, nu doar prin cariera sa de solist, ci și prin influența pe care a avut-o asupra mai multor generații de muzicieni. Născut în 1942, la Turku, în Finlanda, a început studiul violoncelului la șase ani, la Academia Sibelius din Helsinki, iar apoi s-a perfecționat la Paris cu legendarul Paul Tortelier. În 1964 a obținut Premier Prix la Conservatorul din Paris, iar doi ani mai târziu, Premiul al II-lea la Concursul Internațional Ceaikovski de la Moscova i-a deschis drumul către marile scene internaționale.

De-a lungul unei cariere de peste șase decenii, Noras a cântat ca solist alături de orchestre și dirijori importanți din Europa, America și Asia, construindu-și în același timp un repertoriu care acoperă aproape întreaga literatură dedicată violoncelului. A avut o relație specială și cu muzica contemporană: a colaborat îndeaproape cu compozitori precum Krzysztof Penderecki și Aulis Sallinen, a interpretat și înregistrat lucrări dedicate lui și a contribuit activ la introducerea muzicii noi în repertoriul marilor violonceliști.

La fel de importantă este însă dimensiunea sa pedagogică. Din 1970, Arto Noras a fost profesor de violoncel la Academia Sibelius timp de 40 de ani, susținând ulterior cursuri și masterclassuri în întreaga lume. A fondat, în 1980, prestigiosul Naantali Music Festival din Finlanda, pe care l-a condus timp de peste patru decenii, iar în 1991 a creat International Paulo Cello Competition. Prin activitatea sa de profesor, mentor și membru al juriilor unor mari competiții internaționale, Noras a devenit unul dintre muzicienii care au influențat direct evoluția școlii contemporane de violoncel.

În 2026, Arto Noras este prezent la București într-un rol important: președinte al juriului Secțiunii Violoncel a Concursului Internațional George Enescu. Alături de el jurizează muzicieni precum Enrico Dindo, Marin Cazacu, Valentin Răduțiu, Dan Prelipcean, Frans Helmerson și Claudio Bohórquez, iar din semifinale li se alătură Inbal Segev și Elena Dubinets, director artistic al Royal Concertgebouw Orchestra. Competiția de violoncel se desfășoară între 29 august și 7 septembrie, cu semifinala pe 5 septembrie și finala pe 7 septembrie, la Ateneul Român. Prezența lui Noras în fruntea juriului aduce ediției aniversare a Concursului Enescu perspectiva unui muzician care cunoaște competițiile internaționale atât din experiența unui mare laureat, cât și din aceea a profesorului care a format și evaluat generații întregi de artiști.

Urban.ro a pregătit, pentru această ediție a Concursului Internațional George Enescu, o serie de interviuri cu concurenți și invitați ai evenimentului. Interviurile sunt gândite astfel încât să ofere detalii despre pregătirea, disciplina și strategiile de carieră ale fiecăruia dintre protagoniști și, în același timp, să devină o sursă de inspirație și un reper pentru tinerii care studiază muzica clasică.

La muzicenii clasici, pregătirea începe adesea, de la o vârstă la care alți copii încă își caută pasiunile. Când ați înțeles că muzica și instrumentul dumneavoastră, nu mai reprezintă doar o pasiune ci pot deveni o profesie?

Arto Noras: Am început să cânt la violoncel la vârsta de cinci ani. Fiind muzician profesionist, tatăl meu m-a pregătit în mod sistematic încă de la bun început. Studiul pe cont propriu a început decât în jurul vârstei de 10-12 ani, moment în care începusem deja să primesc mici oferte pentru concerte.

Cum vedeți diferența dintre a repeta mult și a studia inteligent?

Arto Noras: La început, profesorii te îndrumă, dar, cu timpul, experiența te ajută să studiezi cu înțelepciune, concentrat și eficient. Cu toate acestea, fiecare oră de studiu, indiferent cum ar fi ea, te ajută să progresezi.

 În pregătirea pentru un concurs important, cât înseamnă muncă tehnică și cât înseamnă pregătire mentală?

Arto Noras: Capacitatea mentală nu se dezvoltă și nu crește de la sine, ci doar prin practică.

Cum vă antrenați concentrarea pentru momentul în care sunteți singur pe scenă și știți că nu puteți relua nimic?

Arto Noras: Pregătirea pentru un concert și finalitatea luit fac parte din studiul de acasă. Studiul meu se bazează în întregime pe modul în care ar trebui să se desfășoare totul pe scenă, în fața publicului.

Aveți o metodă prin care transformați emoțiile în energie artistică, în loc să încercați să le eliminați?

Arto Noras: Emoțiile, tracul și starea de nervozitate reprezintă resortul și combustibilul necesar pentru o interpretare extraordinară dar și pentru succes.

În muzica clasică, corpul este aproape la fel de important ca instrumentul. Cât de atent sunteți la respirație, postură, tensiune musculară și felul în care stresul se manifestă fizic? Vă pregătiți special pentru acest aspect?

Arto Noras: Mâna stângă: Feuillard, Popper, Piatti etc. Mâna dreaptă: Sevcik

Cât de mult poate schimba câștigarea unui premiu important parcursul profesional al unui tânăr muzician? Atrage după sine mai multe concerte, contacte profesionale, invitații sau oportunități de a colabora cu profesori și orchestre de renume? Din această perspectivă, ce reprezintă Concursul Internațional „George Enescu” pentru un tânăr muzician?

Arto Noras: Succesul într-o competiție importantă, precum Concursul „George Enescu”, poate aduce toate cele menționate mai sus. Totuși, un concurs nu înseamnă doar câștigarea unui premiu, ci este o experiență inestimabilă prin care pregătești un program vast și dobândești perspective artistice personale profunde, pe care niciun premiu nu ți le poate lua.

Ce ați sacrificat deja și ce ați fi dispus să sacrificați pentru a ajunge la acest nivel profesional?

Arto Noras: Nu simt că m-am sacrificat sau că am făcut vreun sacrificiu. Dimpotrivă, sunt fericit că mi-am petrecut întreaga viață înconjurat de pasiunea mea și anume muzica

Privind în urmă, ce regretați că nu ați făcut la începutul carierei?

Arto Noras: Ar fi trebuit să învăț să îmi fac mai mult timp pentru a naviga.