Interviu: Emanuel Parvu este cel care a infectat medicii de la Gerota, in filmul “9 povesti de dragoste si ura in IZOLARE”. Premiera duminica.
Duminica seara, de la ora 21.00 se lanseaza primul film de lung metraj facut integral in perioada izolarii, care are “9 povesti de dragoste si ura in IZOLARE” si o distributie impresionanta care cuprinde 17 actori din toate generatiile: Adrian Titieni, Emanuel Parvu, Andrei Hutuleac, Judith State, Corina Moise, Ilona Brezoianu, Tudor Istodor si Raluca Aprodu, Alexandru Bogdan, Codin Maticiuc, Silvana Mihai, Diana Cavallioti, Alex Pavel, Constantin Dogioiu. Ana Radu, Elena Voineag, Catalina Mihai si Ana Pandeli
Filmul e regizat si scris de Dan Chisu si beneficiaza de consultanta de la distanta a directorului de imagine Adrian Silisteanu.
Desi toti actorii au partituri egale, prin structura filmului (povesti individuale care se intrepatrund ca un puzzle), unul dintre personaje are un impact mai puternic asupra spectatorilor pentru ca e inspirat de cazul generalului care era pozitiv, nu a spus ca a calatorit in strainatate (pentru ca plecase cu amanta) si a infectat foarte multi medici din spitalul militar.
Emanuel Parvu interpreteaza in “9 povesti de dragoste si ura in IZOLARE” pe cel care a infectat un spital intreg si, la aproape un an distanta de la incident, isi spune povestea dura si impresionanta intr-o emisiune tv, marturisind ceea ce i-a adus viata post infectare.
Dintre toate personajele din film, “Vinovatul” e cel mai apropiat de realitate, are un racord direct cu cel care a infectat medicii de la spitalul Gerota. Care a fost reactia ta despre el la momentul aflarii stirii despre el, cand inca nu era vorba despre niciun film?
Nu pot sa reproduc aici ce am zis cand m-am uitat la cazul Gomoiu. Si oricum, au fost ganduri amestecate, niciodata nu ar trebui sa judeci pe cineva auzind doar o singura parte ce are de spus. Senzatia initiala, a fost – probabil ca la noi toti- aia pe care o stim, de a-l invinovati, de a-l injura, de a-l face iresponsabil.
Dar la momentul la care ai aflat ca vei juca un personaj inspirat de acest colonel care a infectat multi medici, ti-ai schimbat opinia?
In momentul cand a venit propunerea de la Dan, am inceput sa ma gandesc la el, din punct de vedere actoricesc. Am invatat de-a lungul experientei sa incerc sa-mi „apar” personajele, sa incerc sa le gasesc scuze, motivatii. Cred ca fiecare om are o motivatie pentru ce face. Daca ea nu coincide cu gandurile generale ale celorlalti, asta e doar chestiune de perspectiva.
Si atunci a venit provocarea: cum poti sa transformi pe cineva pe care toata lumea il vede vinovat in cineva la care lumea macar sa se gandeasca ca ar putea exista o sansa ca el sa fie macar partial absolvit.
Cum e personajul asta vinovatul, in momentul marturisirii sale pe care o vedem in film? Marturisirea lui e la multe zile distanta de la declasarea pandemiei si viata lui s-a schimbat total. E un om bun? Un om rau? In ce moment al vietii lui este?
Omul pe care am incercat sa-l fac este in primul rand un om. Si prin definitie, noi oamenii, suntem supusi pacatului. Intr-adevar, pacatul este uman dar ispita vine de afara. Niciodata nu a venit ispita din pustiu.
Si daca acest lucru il poti folosi din punct de vedere actoricesc, sa incerci sa-l faci nu un om ci un om slab, atunci s-ar putea sa existe o sansa ca spectatorul sa empatizeze cu el.
„Cand esti la oras, diavolul vine sub diferite forme, o femeie frumoasa, o masina, o carte. Cand esti in singuratate, diavolul vine personal”.
Momentul vietii este unul delicat. In general, scuzele pe care ni le gasim tin de context – nu as fi facut asta daca/ nu as fi actionat asa daca/ nu m-as fi purtat asa daca. Aceasta perspectiva conditionala a moralitatii noastre este una umana, pentru ca repet, suntem oameni, deci implicit supusi pacatului. Daca am reusi – si aici ma refer la personajul pe care l-am primit de la Dan – sa nu incalcam principiile moralitatii, sa nu devina discutabile, atunci si felul in care suntem priviti de ceilalti se modifica.
In cateva zile, spre deosebire de film unde personajele stau sute de zile in izolare, se ridica interdictiile de iesit din casa, izolarea va disparea, desi viata noastra va fi in continuare profund schimbata. Ce pastrezi emotional din aceasta perioada de izolare?
In perioada de izolare am inteles mult mai bine cuvintele Parintelui Cleopa. „Cand esti la oras, diavolul vine sub diferite forme, o femeie frumoasa, o masina, o carte. Cand esti in singuratate, diavolul vine personal”. Cam cu asta raman dupa aceasta perioada.
Cum crezi ca va fi viata ta de profesor, actor si regizor incepand din 15 mai?
Eu sper ca va fi frumoasa. Voi reincepe proiectele la care lucram si pe care le-am pus o perioada pe stop partial, voi relua interactiunea umana, ma voi gandi mai mult la posibilitatile de a merge in „pustiu”. Voi incerca sa construiesc nu sa refac, voi incerca sa vad mai deschis nu sa calc pe aceeasi poteca. Si probabil, ca orice platitudine, asta vom incerca sa facem toti .
Emanuel Parvu este actor, regizor si profesor la masterul Actar Actorului la UNATC.
L-ati vazut in Hackerville, Bacalaureat si Amintiri din epoca de aur (regia Cristian Mungiu), a regizat filmul Meda sau partea nu prea fericita a lucrurilor, pentru care a primit premiul pentru cel mai bun regizor la Festivalul de film de la Sarajevo. In acest moment se afla in preproductie cu cel de-al doilea lung metraj al sau.
