In cadrul anului dedicat implinirii a 150 de ani de la nasterea lui Constantin Brancusi, London Philharmonic Orchestra va prezenta pe 15 iulie 2026, la Queen Elizabeth Hall din Southbank Centre, Londra, cinci premiere mondiale semnate de compozitori tineri, comisionate special de orchestra. 

Concertul face parte din programul Debut Sounds al LPO, dedicat an de an muzicii noi scrise de compozitori emergenti, si este sustinut de Institutul Cultural Roman din Londra, in cadrul seriei Brancusi 150. 

Dirijor va fi William Cole, iar biletele pornesc de la 8 lire sterline.

Cei cinci compozitori – Seyoung Oh, Margot Pommellet, Edward Mascall-Robson, George Stevenson si Michael Taplin – au lucrat sub indrumarea compozitorului rezident al LPO, Sir George Benjamin, si au pornit fiecare de la o sculptura sau o idee a lui Brancusi. 

Titlurile lucrarilor vorbesc de la sine despre raportarea fiecaruia la opera sculptorului: „Beginning of the World” (Seyoung Oh), „Etude pour un oiseau de bronze (In memoriam Brancusi)” (Margot Pommellet), „Socle” (Edward Mascall-Robson), „Leda” (George Stevenson) si „Arcus” (Michael Taplin). Punctul de plecare declarat al intregului proiect este chiar crezul lui Brancusi: „Nu urmaresc forma exterioara, ci ideea, esenta lucrurilor.”

Lucrarile vor fi interpretate de muzicieni din programul LPO Foyle Future Firsts Development Programme, alaturi de membrii orchestrei. Initiativa de a-i apropia pe tinerii compozitori de opera lui Brancusi ii apartine lui Jonathan Vernon, istoric de arta specializat in opera sculptorului roman si in modernism, cel care i-a introdus pe compozitori in universul lui Brancusi si a facilitat colaborarea cu LPO. Concertul de pe 15 iulie este al patrulea eveniment din seria Brancusi 150 organizata de Institutul Cultural Roman din Londra.

Concertul va avea loc pe 15 iulie 2026, de la ora 19:30 pana la 21:00, la Queen Elizabeth Hall, Southbank Centre, Belvedere Rd, London SE1 8XX. Biletele pot fi cumparate aici.

Relatia lui Constantin Brancusi cu muzica tine de o pasiune personala care s-a tradus in functionarea atelierului sau din Impasse Ronsin ca spatiu de lucru, de auditie si de socializare. 

Sculptorul nu asculta muzica ocazional, ci isi organizase viata de atelier in jurul unui fond sonor permanent, format din discuri reunite de prietenul sau roman, etnomuzicologul Constantin Brailoiu care, in 1928 a pus bazele arhivei de folclor romanesc la Bucuresti, iar mai tarziu, ontre 1943-1946, numit consilier cultural al Legatiei romane la Berna, a creat Arhiva internationala de muzica populara in cadrul muzeului de etnografie din Geneva. 

La Paris, unde a lucrat si la Musée de l’Homme a intrat in cercul de prieteni ai sculptorului roman si i-a constituit o discoteca dintre cele mai diverse. Centre Pompidou, care a primit donatia integrala a atelierului sau, a inventariat toate aceste discuri in volumul L’atelier Brancusi. La collection, constatand existenta unei discoteci de aproximativ 200 de viniluri datate din anii 1920 pana in anii 1950, pe care le asculta la doua pick-up-uri cu viteza de 78 de rotatii de minut.

Lista arata foarte clar ca Brailoiu a contribuit la structurarea interesului lui Brancusi pe mai multe paliere: muzici populare si traditionale din foarte multe zone ale lumii, jazz afro-american, cantareti rusi si romani, cateva partituri moderne, dar foarte putina muzica „clasica” in sens central-european.

Multe dintre marturiile prietenilor sai indica faptul ca atelierul nu era un spatiu tacut. Sculptorul isi construise propriile dispozitive de redare. Man Ray nota ca Brancusi a primit la un moment dat un aparat de radio vechi, l-a desfacut, a studiat piesele si a aruncat carcasa, pastrand insa tehnica. A scobit apoi un bloc de piatra alba de circa 30 de centimetri, a montat acolo difuzorul si l-a asezat pe un soclu, exact ca pe o sculptura. 

Peggy Guggenheim povestea ca in incaperea alaturata atelierului se putea sta pe un trunchi de copac si se putea asculta muzica orientala la un pick-up construit chiar de Brancusi. Erau acolo si doua vioare cumparate, nu facute de el, pe care le folosea la improvizatii cu compozitorul Marcel Mihalovici. Conform lui Mihalovici, uneori canta la vioara pentru Erik Satie, iar altadata schimba rolurile si dansa el insusi printre sculpturi.

Anul Brancusi. Playlist cu muzica pe care Brancusi o asculta in atelier. Artistul avea 200 de viniluri, cu muzica din toate colturile lumii, si a legat prietenii cu Erik Satie si Marcel Mihalovici.

Acest articol e sustinut de CEC Bank