Incepand de astazi pe Netflix puteti urmari Maestro, o poveste de iubire tumultoasa si fara limite, care prezinta relatia de o viata dintre dirijorul si compozitorul Leonard Bernstein si sotia lui, Felicia Montealegre. 

Filmul este in lista favoritelor pentru Oscar 2024, avandu-l pe Bradley Cooper atat in rolul lui Leonard Bernstein dar si in calitate de regizor, scenarist si producator. 

Initial proiectul condus si produs de Steven Spielberg trebuia sa fie regizat de Martin Scorsese care s-a retras pentru a realiza The Irishman. Dupa ce a vazut “A Star is Born” — film cu 8 nominalizari la Oscar, regizat de Bradley Cooper, in care acesta joaca rolul principal —, Spielberg a decis sa ii ofere lui Cooper oportunitatea de a crea cel mai titrat film despre viata Leonard Bernstein. Rolul sotiei, Felicia, este jucat de Carey Mulligan.

Filmul atinge un punct sensibil din viata lui Bernstein: iubirea acestuia pentru barbati si modul in care a echilibrat acest lucru cu relatia pe care a avut-o cu celelalte mari iubiri ale sale, muzica si sotia sa Felicia. Mai jos va invitam sa descoperiti cum a avut loc transformarea lui Bradley Cooper in cel mai important rol al carierei sale.

Desi nu era familiar cu opera lui Bernstein in copilarie, Cooper isi dorea foarte tare sa devina dirijor. A fost inspirat de desenele animate Tom si Jerry pe care le urmarea la TV la inceputul anilor 1980. Totul a pornit de la episodul intitulat „The Hollywood Bowl” in care Tom dirijeaza o orchestra formata numai din pisici intr-o interpretare a piesei „Die Fledermaus”, spectacolul fiind intrerupt de Jerry. La scurt timp dupa aceea, la varsta de 8 ani, Cooper le-a cerut parintilor sa ii cumpere o bagheta drept cadou de Craciun.

Intr-un interviu acordat recent la Londra, Cooper povestea cum bagheta “a fost jucaria mea preferata ani de zile. Petreceam ore intregi prefacandu-ma ca dirijez. Mi-a oferit o bucurie imensa. Eram complet captivat de ea”.

Visul de a deveni dirijor nu i s-a implinit insa dorinta de a dirija nu l-a parasit niciodata. Iar cand a aflat ca Steven Spielberg face un film despre un dirijor, Cooper si-a pus agentul sa-i aranjeze o intalnire cu acesta. In momentul respectiv, Cooper se afla la filmarile A Star is Born. Nu stia nimic despre Leonard Bernstein dar i-a spus lui Spielberg: “simt ca mi-am gasit centrul meu ca artist cu scrisul si regia si sunt obsedat de dirijat. As putea sa o preiau si sa fac cercetari? Nu stiu nimic despre Leonard Bernstein. Dar daca exista un film pe tema asta, m-ati lasa sa ma ocup de el?”

Scris de Josh Singer alaturi de Cooper, scenariul se concentreaza asupra unui compozitor extraordinar, dirijor si geniu muzical complet, care a scris partiturile pentru West Side Story si On The Town, printre alte realizari.

Spielberg a fost fericit sa predea stafeta, dar a ramas producator prin intermediul companiei sale Amblin, alaturi de Scorsese si altii. Insa jobul lui Cooper s-a dovedit de la inceput complicat deoarece drepturile pe care le cumparasera pentru a utiliza muzica lui Bernstein urmau sa expire, proiectul era in lucru de multa vreme. 

Potrivit lui Cooper, “urmatoarea miscare a fost sa ma intalnesc cu copiii lui Bernstein, sa le arat A Star Is Born, apoi sa le spun ca nu stiam despre ce va fi filmul, dar ca i-am cerut lui Mos Craciun o bagheta cand aveam opt ani. Iar ei au decis, bine. Cateva luni mai tarziu, m-am intors la ei si le-am spus: Filmul va fi despre mama si tatal vostru. Ceea ce stiu ca i-au socat”.

Scenariul initial al lui Singer era mai degraba al unui film biografic cu o structura traditionala. Pe masura ce a inceput sa cerceteze viata lui Bernstein — studiind imagini, citind carti si ascultand ore intregi de interviuri cu Bernstein si Felicia —, Cooper s-a implicat in scrierea scenariului si a decis sa duca povestea in alta directie: “A iesit la suprafata aceasta relatie care a fost fascinanta. Exista o putere nucleara in muzica lui, dar am simtit ca ar putea fi un film despre mariajul cu un potential transcendent.”

Cineastul se refera la devotiunea pe care Bernstein si Felicia au avut-o unul pentru altul, familia pe care au avut-o impreuna — din care au rezultat trei copii — dar si aventurile compozitorului cu barbati, despre care sotia lui stia.

Urmatorul obstacol al lui Cooper a fost gasirea unui studio care sa sustina productia filmului. In ciuda succesului urias pe care l-a avut cu A Star Is Born, Warner Bros l-a refuzat. Ulterior, Paramount si Apple l-au refuzat de asemenea. Doar Netflix a crezut in el.

„Am fost dezamagit, dar inteleg de ce. Este un film despre un muzician clasic, jumatate din el este in alb-negru, in format 1,33:1. Si sunt sase minute la mijloc in care privesti un tip care dirijeaza muzica clasica. Dar mi-a fost clar ca, daca as putea sa reusesc, ar putea fi ceva minunat.”, a declarat Cooper pentru ScreenRant.

Rolul i-a cerut sa treaca printr-o transformare dramatica pe ecran, avand in vedere ca Maestro se intinde pe cinci decenii, incepand cu Bernstein la 70 de ani si mergand inapoi in timp pentru a-l prezenta la varsta de 20 de ani. 

„Este descurajant pe mai multe planuri, avand in vedere cum a evoluat fizic si vocal, fumand de la 13 ani. Vocea lui a scazut cu o octava, dar avea aceeasi melodicitate”, a declarat cineastul.

Cooper a lucrat cu antrenorul de dialect Tim Monich, pe care il cunoscuse la American Sniper, opt ore pe zi, cinci zile pe saptamana, pe o perioada indelungata.

Monich s-a mutat special pentru el la New York. Imediat dupa ce Cooper isi ducea fiica la scoala, incepeau repetitiile. Ulterior, vorbea pe FaceTime cu Carey Mulligan, cu copiii lui Bernstein si cu Spielberg, ii suna si dialoga cu ei in vocea si tonul lui Bernstein pentru a primi aprobarea acestora in legatura cu progresul pe care il face in imitarea muzicianului.

Dupa ce a ajuns pe platourile de filmare, Cooper a continuat sa vorbeasca cu vocea lui Bernstein chiar si atunci cand se adresa distributiei si echipei care lucra in spatele camerei: “Sunt atat de recunoscator ca actorii au putut sa parcurga acest proces, care inteleg ca este un lucru unic. I-am rugat pe multi dintre ei sa fie de acord ca eu, in rolul lui Lenny, sa fiu in scena cu ei si in acelasi timp sa regizez.”

Un alt aspect complicat pentru Cooper — pe langa faptul ca trebuia sa joace in fata camerei si apoi sa treaca imediat in spatele ei, dupa fiecare dubla, facand o munca titanica — a fost machiajul prostetic pe care l-a purtat pe tot parcursul filmului.

Mai jos puteti citi despre controversele pe care le-a creat nasul fals pe care l-a purtat Cooper, considerat de unii o ofensa la adresa evreilor. Copiii lui Bernstein au iesit public si i-au luat apararea lui Cooper iar presa s-a calmat. 

In perioada filmarilor, Bradley se trezea cu 5-6 ore mai devreme decat restul echipei pentru a avea machiajul si parul gata in momentul in care venea echipa tehnica si incepea sa monteze luminile. 

Pe langa machiaj — in secventele cu Bernstein la 70 de ani, Cooper nu poate fi recunoscut, este o transformare spectaculoasa — cineastul a trebuit sa invete sa dirijeze. A lucrat cu Gustavo Dudamel, directorul muzical al Filarmonicii din Los Angeles si Yannick Nézet-Séguin, directorul muzical al Orchestrei din Philadelphia. L-au invatat cum sa dirijeze Orchestra Simfonica din Londra intr-o interpretare live a Simfoniei a 2-a de Mahler. Este o secventa centrala care a fost filmata timp de doua zile la Catedrala Ely, Cambridgeshire, in acelasi loc in care Bernstein a dirjiat aceeasi orchestra in 1973, in ceea ce avea sa devina cel mai iconic moment din cariera muzicianului. 

Cooper numeste secventa respectiva “cel mai inspaimantator lucru pe care l-am facut vreodata. Pentru ca stiam ca este cheia filmului”. Au filmat scena respectiva — care dureaza aproximativ 6 minute in versiunea finala a filmului — de mai multe ori in prima zi iar Bradley a gresit de fiecare data pentru ca era mereu in urma tempoului desi avea o casca in ureche care ar fi trebuit sa il indrume. Insa pentru ca toate instrumentele erau live, nu auzea tempoul in ureche. In plus, se simtea speriat de faptul ca trebuie sa dirijeze unii dintre cei mai buni muzicieni din lume. 

Intr-un dialog purtat cu Emma Stone pentru Variety, Cooper a povestit ca “a fost ca un cosmar. Eram atat de vulnerabil incat m-am dus sa ma culc la finalul primei zile si i-am scris omului care urma sa mixeze sunetul sa il intreb daca avem ceva bun pentru montaj. Si nu aveam. A doua zi m-am trezit, trebuia sa filmam o scena langa catedrala, in aer liber, cu macaraua, e o scena care a cazut la montaj. Si simt ca Lenny mi-a aratat ce am de facut. N-ar fi trebuit sa mai filmam in interiorul catedralei dar am intrat inauntru, m-am uitat in sus, am avut o conversatie cu Lenny si am zis ca trebuie sa mai incerc. I-am chemat pe toti inauntru, i-am rugat sa mai incercam inca o data, am aranjat macaraua si tot ce trebuia, ne-a luat o ora. Apoi am facut o rugaciune catre Lenny, i-am zis ca ii multumesc pentru aceasta sansa si vom incerca sa facem inca o data momentul respectiv. Am filmat o singura dubla fara intrerupere si aceea apare in film. A fost mai complicat si mai ireal decat orice am facut pana acum in viata mea.”

Deoarece Maestro ilustreaza afectiunea profunda care i-a ajutat pe Bernstein si pe sotia sa Felicia sa ramana impreuna in ciuda tuturor provocarilor cu care s-au confruntat, va prezentam mai jos istoria reala a cuplului Bernstein-Montealegere.

Felicia Montealegre a fost o actrita de succes, cu roluri in toate domeniile, de la teatru pe Broadway la renumite emisiuni de televiziune. La randul lui, Leonard Bernstein s-a numarat printre cele mai stralucite figuri din spatiul muzical, mai ales dupa ce si-a facut debutul la Filarmonica din New York. 

S-au intalnit la o petrecere organizata in 1947 de catre Claudio Arrau, fostul profesor de pian al Feliciei. La cateva luni distanta, s-au logodit dar Montealegre s-a despartit de el in mai putin de un an. In anii care au urmat, Felicia a fost intr-o relatie cu actorul Richard Hart, acesta decedand la 2 ianuarie 1951. Desi Montealegre era la curent cu aventurile anterioare ale lui Bernstein, ea i-a acordat o a doua sansa relatiei cu acesta dupa disparitia lui Hart. La 12 august 1951, a fost anuntata cea de-a doua logodna a lor si, mai putin de o luna mai tarziu, s-au casatorit la Templul Mishkan Tefilah din Boston.

Desi in ochii publicului Leonard Bernstein parea a fi un tata si un sot devotat, el a avut multiple aventuri cu barbati si femei in timp ce era casatorit. 

Felicia stia despre relatiile extraconjugale ale sotului ei si i-a recunoscut orientarea sexuala intr-o scrisoare pe care i-a adresat-o acestuia: ”Esti homosexual si s-ar putea sa nu te schimbi niciodata – nu recunosti posibilitatea unei vieti duble, dar daca linistea ta mentala, sanatatea ta, intregul tau sistem nervos depind de un anumit tipar sexual, ce poti face?”. 

In aceeasi scrisoare, ea a mai adaugat ca mariajul lor „nu s-a bazat pe pasiune, ci pe tandrete si respect reciproc”. Nu i-a cerut lui Bernstein sa se schimbe, in schimb si-a reiterat dragostea pentru el, dandu-i permisiunea de a se vedea cu barbati si de a nu-i spune despre ei: „Sunt dispusa sa te accept asa cum esti, fara sa fiu o martira… hai sa incercam sa vedem ce se intampla daca esti liber sa faci ce vrei, dar fara sa te simti vinovat si fara sa te confesezi”.

Ea adauga ca nu regreta ca s-a casatorit cu el: „Sa ne relaxam stiind ca niciunul dintre noi nu este perfect si sa uitam de faptul ca suntem SOT si SOTIE cu majuscule atat de incordate, nu este atat de ingrozitor!”.

In vara anului 1971, Leonard l-a cunoscut pe Tom Cothran (interpretat de Gideon Glick in Maestro), directorul muzical al unui post de radio clasic din San Francisco la acea vreme. 

Leonard si Tom au avut o relatie amoroasa, plecand adesea impreuna in vacante. La cinci ani de la prima intalnire, Bernstein si-a parasit sotia pentru a locui cu Cothran in nordul Californiei. Potrivit relatarilor, decizia lui a infuriat-o pe Felicia, iar aceasta i-a spus ca „va muri ca un batran amar si singur”.

La scurt timp dupa aceea, Felicia a fost diagnosticata cu cancer pulmonar. Cand a aflat, Bernstein s-a intors imediat si a avut grija de ea pana cand aceasta a decedat pe 16 iunie 1978, la varsta de 56 de ani.

Scrisorile lor — care documenteaza o relatie greu de inteles pentru majoritatea oamenilor — au fost publicate in 2013 intr-o carte de 600 de pagini, The Leonard Bernstein Letters, editata de Nigel Simone, care a scris in prealabil o carte despre faimosul musical de pe Broadway al lui Bernstein, West Side Story. Poate fi achizitionata aici.

In filmul Maestro se sugereaza voalat faptul ca Felicia a renuntat de fapt la cariera ei pentru a-si creste copiii si s-a convertit la iudaism pentru Bernstein. 

In film, Mulligan, in rolul lui Montealegre, vorbeste despre aceste dificultati la o masa cu sora lui Bernstein, Shirley, interpretata de Sarah Silverman. Ea ii spune acesteia ca, in ciuda faptului ca stia toate aceste lucruri despre Leonard, este posibil sa fi trecut cu vederea importanta propriilor nevoi.

In afara de dragostea dintre ei, casatoria cu Montealegre a avut implicatii si pentru cariera lui Bernstein si pentru imaginea lui ca persoana publica.  Potrivit biografiei lui Paul R. Laird din 2018, societatea americana din anii 1940 si 1950 era inca profund homofoba, iar unul dintre mentorii lui Bernstein, dirijorul rus Serge Koussevitzky, l-a indemnat pe acesta sa se casatoreasca cu Montealegre pentru a scapa de zvonurile despre sexualitatea sa. 

In film, Koussevitzky (interpretat de Yasen Peyankov) ii spune lui Bernstein ca ar putea fi primul mare compozitor al Americii daca si-ar schimba numele de familie evreiesc si, subintelege el, ar inceta sa mai faca lucrurile din viata personala care l-ar putea bantui daca ar fi expuse publicului. 

Fiica cea mare a lui Bernstein, Jamie, a vorbit despre prietenia puternica a parintilor ei: “Erau prieteni foarte buni si probabil ca asta conteaza cel mai mult pe termen lung, faptul ca inca se mai puteau face sa rada unul pe altul. Puteau sa faca impreuna tot felul de activitati care ii interesau pe amandoi, sa citeasca aceleasi carti, sa mearga la teatru, sa fie interesati de parerile celuilalt. Cred ca asta este probabil ceea ce tine o casnicie impreuna mai mult decat pasiunea.”