Skip to content

(galerie foto) Povestea picturilor neobisnuite ale lui Giuseppe Arcimboldo, artistul preferat al imparatilor habsburgi care a stilizat portrete memorabile din fructe, legume, obiecte sau animale.

Multe dintre cele mai memorabile portrete din istoria artei au fost create in secolul al XVI-lea, lucrari precum Mona Lisa a lui Leonardo da Vinci si compozitiile lui Rafael si El Greco sunt si astazi obiecte de fascinatie si simbolui ale artei vremurilor. 

Dintre toate acestea nimeni nu s-ar fi gandit ca manierismul ar fi produs opere de arta la fel de neobisnuite si „suprarealiste” precum cele ale lui Giuseppe Arcimboldo. Portretele sale erau decorate excesiv, chipurile erau stilizate din fructe, legume, plante radacinoase, copaci, obiecte sau animale. De multe ori nasul era sub forma unei pere, ochii niste visine, insa dincolo de toate acestea, tablourile sale inspirau curiozitate si erau larg admirate de catre curtea imparatilor habsburgi ai secolului al XVI-lea.

Giuseppe Arcimboldo a fost un maestru italian al picturii manieriste de secol al XVI-lea care în timpul vietii sale a dezvoltat un stil atat complex, cat si neobisnuit pentru arta Renasterii care isi atinsese apogeul in aceeasi perioada. 

Arcimboldo s-a nascut la Milano in 1527 si a preluat meseria de pictor de la tatal sau. Opera sa artistica consta la inceput din lucrari cu teme religioase, fresce si vitralii. 

In 1562, la varsta de 36 de ani, a parasit orasul sau natal pentru a se stabili la Viena, unde lucra ca portretist la curtea imperiala a lui Ferdinand I de Habsburg. In perioada respectiva, stilul sau a cunoscut cateva schimbari radicale. Dupa Viena, s-a mutat la Praga pentru a-l servi pe Imparatul Maximilian al II-lea si pe fiul sau, Rudolf al II-lea. A lucrat pentru habsburgi pana in 1588, a realizat o serie de vitralii, fresce, tapiserii si chiar si costume festive, desi dintre toate, cele mai impresionante au ramas portretele sale. 

Habsburgii erau cunoscuti in Europa pentru atentia deosebita pe care au acordat-o artelor frumoase si culturii, fiind interesati inclusiv de lumea stiintei si a curiozitatilor. La curtea lor, Arcimboldo  si-a conturat viziunea unor portrete bogat ornamentate si formate din fructe, legume, radacini, animale si diverse obiecte uzuale. Pasiunea habsburgilor pentru curiozitati i-a alimentat stilul iar portretele sale s-au transformat in acea perioada in cele mai neobisnuite opere de arta ale vremii. 

Printre Imparatii casei de Habsburg, Rudolf al II-lea a fost cel mai uimit de portretele lui Arcimboldo. Acesta isi crease propria colectie de lucrari bizare si fantastice, fiind mai tarziu cunoscut in istorie pentru faimoasele sale „camere sale de curozitati”, cunoscute ca kunstkammer sau wunderkammer, in care se puteau gasi multe dintre lucrarile lui Arcimboldo.

Inspiratia lui Arcimboldo pentru portretul Imparatului Rudolf al II-lea a fost Vertumnus, zeul roman al plantelor. Desi s-a considerat ca multe dintre elementele utilizate in portrete sunt jucause si chiar satirice, Rudolf al II-lea a vazut reprezentarea ca un simbol al puterii imperiale si al metamorfozei sale ca un conducator asupra ordinii lumesti. Fructele alese sunt considerate drept propaganda politica iar imparatul a trimise copii dupa portret in intreaga Europa, ca alegorii politice.

Contemporanii lui Arcimboldo erau fascinati de conceptul de frumusete grotesca pe care artistul a ales sa o reprezinte, deseori alegerile unor fructe fiind considerate distractive si fantastice.

Portretul Imparatului Rudolf al II-lea

Portretele alegorice ale lui Arcimboldo au ajuns sa fie denumite „capete compuse” (din italiana, teste composte) de catre istoricii de arta si adesea, atat chipurile cat si bustul erau construite din obiecte care uneori pareau amplasate la intamplare, de la orice fruct cunoscut la vremea respectiva pana la noile legume importate din continentele americane, proaspat descoperite, la creaturi marine si carti. 

Desi reprezentarile lui Arcimboldo au fost considerate neobisnuite pentru un pictor de curte, Imparatul Maximilian l-a incurajat activ si i-a oferit artistului accesul nelimitat la colectia sa de flora si fauna rara pentru a putea construi cele mai fantastice chipuri din specimenele naturale pe care le observase. 

Arcimboldo a inceput sa picteze in aceasta maniera cand lucra la curtea imparatului Maximilian al II-lea caruia i-a oferit drept cadou doua dintre cele mai celebre serii de portrete ale sale: „Anotimpurile” si „Cele 4 Elemente”. A transformat cele 4 anotimpuri ale anului si cele 4 elementele naturale din lumea materiala in portrete umane. Aceste 2 serii de lucrari sunt considerate o dovada a abordarii sale creative in a reprezenta si chiar personifica natura. 

Dincolo de rolul stiintific pe care il aveau multe dintre lucrarile lui Arcimboldo, ele aveau si un rol educativ si erau vazute ca niste pre-enciclopedii de specii de plante si animale.  

Artistul a murit la Milano in 1593, iar cele mai elaborate lucrari ale sale au fost realizate intre ultimii sai ani de viata. 

Unele dintre operele sale au fost luate din camerele de curiozitati ale lui Rudolf al II-lea de catre autoritatile suedeze in urma Razboiului de 30 de ani si se afla si astazi in muzeele si colectiile din Suedia. 

Lucrarile sale continua sa uimeasca si astazi publicul larg, insa asemenea altor artisti manieristi, opera lui Giuseppe Arcimboldo nu este la fel de cunoscuta precum cea a lui Rafael sau Michelangelo. Desi doar 26 din lucrarile sale au supravietuit pana astazi, acestea pot fi admirate in cele mai mari muzee si galerii din lume, printre acestea, Muzeul Luvru, National Gallery of Art din Washington D.C., Muzeul Kunsthistorisches din Vienna, Galeria Uffizi din Florenta. 

Citește în continuare