Skip to content

Special Urban.ro: Reguli de politete de la marile scoli de maniere si diplomatie (part 8: Cum spunem NU fara sa suparam sau deranjam prin refuz)

E demonstrat stiintific ca cei mai multi dintre noi ajung in situatii complicate de viata pentru ca nu au puterea sa spuna NU, sa refuze diverse propuneri. In parte refuzurile sunt pentru ca persoana e timida, ii e rusine de o confruntare, dar o parte importanta din refuzuri vine din faptul ca oamenii se simt vinovati cand trebuie sa refuze o cerere care e foarte politicoasa, care vine de la un prieten apropiat.

Oricat de straniu ni s-ar parea, intr-o epoca in care empania nu e punctul forte al oamenilor, teama de a refuza pe cineva e bazata pe vina personala.

Avem fiecare dintre noi teama de a fi refuzati de altii si ne e jena de situatia in care trebuie sa insistam pentru a depasi un refuz, asa ca, subconstient, reactionam cand suntem rugati lucruri care nu ne convin neaparat, acceptandu-le si intrand uneori in situatii complicate.

Nimeni nu-si doreste sa fie vazut drept rautaciosul si morocanosul din familie, de la birou sau printre vecini, iar nevoia de a fi placuti in fata celorlalti ne face de multe ori sa acceptam lucruri care par imposibile si cu care apoi trebuie sa incercam sa gasim o rezolvare. Adesea in aceste situatii cand trebuie sa ducem la bun sfarsit lucrul pe care l-am promis, mintea noastra pune multe bariere, cautam scuze contextuale si dezamagim persoana careia i-am facut promisiunea, iar daca ii spuneam de la inceput NU, viata ar fi fost mai simpla. Pentru toata lumea.

O parte importanta din acceptarea noastra pentru a fi pe placul oamenilor vine din copilarie cand parintii spun “daca te rog eu sa faci asta, nu ma poti dezamagi, hai, te rog eu”, iar copilul nu mai are curajul sa spuna NU.

Sigur ca e o linie fina intre ce invata copilul sa accepte si ce sa refuze in perioada in care isi seteaza limitele, dar paritii ar trebui sa aiba in minte ca in primii ani de viata (pana la 7 ani), copiii trebuie sa invete si sa refuze, nu doar sa accepte lucrurile cand se intalnesc cu o abordare emotionala.

Iata cateva cai de a refuza intr-un mod elegant, fara sa dezvoltam un sentiment de vinovatie

Fiti onesti cu voi, cu convingerile si, mai ales, cu prioritatile voastre.

Daca stiti ce e important pentru dvs si pentru parcursul pe termen lung sau mediu, un refuz pe o tema profesionala vine foarte usor. Daca stiti ce va doriti in viata, cu cine vreti sa va insotesti si ce experiente personale ar trebui sa traiti, se face putina ordine in ceea ce acceptati si ce refuzati, iar sentimentul de vina nu mai e atat de prezent.

Daca stiti ce prioritati aveti pentru timpul tau liber, ce va doriti sa vi se intample, refuzul nu mai poarta nicio urma de vina. Iar cand e spus cu sinceritate, simplu, un NU e doar un NU. N-are nimic din emotiile unei frustrari, n-aduce in conversatie nicio energie negativa. E doar o alta optiune pentru o intamplare.

Sigur ca daca rugamintea vine de la o persoana care are o nevoie reala de ajutor, lucrurile stau diferit, iar judecata noastra in a accepta sau nu sa ajutam are legatura cu empatia, dar si cu – din nou – sinceritatea noastra: avem resurse sa ajutam persoana?!

Ca sa spunem cat mai politicos NU sunt cativa pasi simpli de urmat

Luati in calcul propunerea cu sinceritate. Daca in mintea dv, pe baza prioritatilor si convingerilor personale, raspunsul e NU, nu amanati sa anuntati pe cel care v-a lansat rugamintea. E inutil sa spuneti, va raspund in cateva zile, pentru ca veti crea asteptari false.

Daca intradevar trebuie sa luati in calcul mai multe aspecte si trebuie sa verificati lucruri inainte de a accepta propunerea, spuneti-i exact cand veniti cu un raspuns si reveniti cand ati promis. Curat, fara emotii suplimentare.

Nu ajuta pe nimeni sa raspundeti cu doua sensuri – “poate ca nu pot accepta, dar as vrea sa ajut” – pentru ca transmiteti mesaje care va complica fara rost viata celuilalt.

In pasi simpli si politicosi un REFUZ se formuleaza asa:

Incepeti cu un compliment simplu care se potriveste situatiei, o incurajare pentru destinatar.

Dati raspunsul dvs – spuneti de ce refuzati

Multumiti.

Transmiteti un alt mesaj de incurajare pentru rezolvarea situatei.

Schimbati subiectul sau scuzati-va politicos.

In cazul in care persoana care va solicita ajutorul este foarte insistenta si este genul “bullying” pentru a-si atinge scopul, repetati calm motivul pentru care refuzati cererea, mentionand de ce nu ati putea promite sa faceti acel lucru.

Puteti face asta cat mai simplu “nu e ceva care mi se potriveste”, “nu-mi doresc sa fac asa ceva”, “imi pare rau, dar chiar nu am timp pentru asta”, “familia mea ar fi foarte dezamagita daca mi-as mai lua si alte obligatii in afara celor pe care le am” etc..

Cand refuzam lucruri care sunt in plus pentru ceea ce reprezinta dorintele noastre, ne simplificam viata si ne facem timp pentru a analiza onest ce e bine si ce e rau pentru noi.

Orice refuz trebuie insa sa se delimiteze de lene, comoditate, frica de necunoscut, iar pentru asta e nevoie sa ne cunoastem bine sentimentele. 

Citește în continuare