Romanele scrise de Agatha Christie sunt cele mai recente opere clasice care au fost revizuite pentru a elimina referintele rasiste si alte cuvinte ofensatoare pentru publicul modern.

Potrivit cotidianului britanic The Telegraph, editura HarperCollins a decis sa modifice anumite pasaje din cartile lui Christie si a eliminat complet altele din noile editii ale unor romane politiste in care apar  personaje iconice precum Hercule Poirot si Miss Marple. Unele reeditari au fost lansate inca din 2020, urmand ca in viitorul apropiat sa apara noi versiuni pentru majoritatea lucrarilor lui Christie care contin limbaj sensitiv.

Versiunile digitale ale noilor editii vazute de jurnalistii de la The Telegraph includ zeci de modificari ale textelor scrise de Christie intre 1920 si 1976, anul mortii ei. 

Au fost eliminate numeroase pasaje care contin descrieri, insulte sau referiri la etniile personajelor, in special pentru cei pe care protagonistii lui Christie ii intalnesc in afara Marii Britanii. De asemenea, au fost scoase anumite dialoguri care ar pot fi catalogate drept problematice in contextul actual.

Intr-o noua editie a romanului din seria Miss Marple din 1964, „Un mister din Caraibe”, a fost eliminata observatia lui Poirot potrivit careia angajatul unui hotel din India de Vest care ii zambeste are „dinti albi atat de frumosi”, fiind eliminate si referiri similare la „dinti frumosi”. Aceeasi carte descria un personaj feminin ca avand „un trunchi de marmura neagra, asa cum i-ar fi placut unui sculptor”, o descriere absenta din versiunea editata. 

Descrierea facuta de Poirot unui alt personaj ca fiind „un evreu, desigur” in romanul de debut al lui Christie, „Misterioasa afacere de la Styles”, a fost eliminata din noua versiune a cartii.

In cazul colectiei de povestiri scurte „Ultimele cazuri ale lui Miss Marple”, referintele la „bastinasi” au fost eliminate sau inlocuite cu cuvantul „localnici”. Iar un pasaj care descria un servitor ca fiind „negru” si „ranjind” a fost revizuit, iar personajul este acum denumit pur si simplu „dand din cap”, fara nicio referire la rasa sa.

In aceeasi carte, o tanara descrisa ca fiind „de tip tiganesc” este acum pur si simplu „o tanara”, iar alte referiri la tigani au fost eliminate din text. O referinta la un judecator indian care se enerveaza a fost schimbata din „his Indian temper” in „his temper”.

In cazul romanului „Moarte pe Nil” din 1937 au fost eliminate toate referirile la „poporul nubian” – un grup etnic care traieste in Egipt de mii de ani – astfel „barcagiul nubian” a devenit pur si simplu „barcagiul”. 

Au fost modificate si dialogurile doamnei Allerton care se plangea ca un grup de copii o deranjeaza, spunand ca „se intorc si se holbeaza, iar ochii lor sunt pur si simplu dezgustatori, la fel ca si nasurile lor, si nu cred ca imi plac copiii”, fiind transformat in „Se intorc si se holbeaza. Si nu cred ca imi plac copiii”.  

In toate cartile revizuite, descrierile rasiale au fost modificate sau eliminate, inclusiv, in „Un Mister in Caraibe” unde a disparut un intreg pasaj in care un personaj nu reuseste sa vada o femeie de culoare in niste tufisuri, noaptea, in timp ce se indreapta spre camera sa de hotel. 

Cuvantul peiorativ pentru „negru” (n***a) a fost de asemenea scos din toate cartile lui Christie, la fel s-a intamplat si cu termenul „oriental”.

Nu este prima data cand operele lui Christie au fost modificate. Romanul ei din 1939, „Si n-a mai ramas nici unul” („And Then There Were None”), a fost publicat anterior sub un alt titlu care includea un termen rasist – in romana fiind tradus drept „Zece negri mititei”.

Modificarile aduse textelor scrise de Christie vin la o luna dupa ce cartile pentru copii semnate de Roald Dahl au trecut printr-o „epurare” similara.

Modificarile aduse cartilor lui Dahl – opere precum „Charlie si fabrica de ciocolata” si „James si piersica uriasa” – au creat o controversa uriasa, o parte a publicului sustine ca rescrierea literaturii clasice este o forma de cenzura. Editura Puffin – care editeaza cartile lui Dahl – a raspuns anuntand ca va lansa doua versiuni – una modificata si una clasica – pentru a le oferi cititorilor „posibilitatea de a decide cum sa experimenteze povestile magice si minunate ale lui Roald Dahl”.

Deciziile vin si in contextul in care recent lansatul film muzical „Matilda” pe Netflix la sfarsitul anului trecut, a ridicat niste semne de intrebare despre gradul de violenta din filmari, acesta fiind o productie care are audienta generala.

Regizat de Matthew Warchus, musicalul se bazeaza pe cartea lui Roald Dahl din 1988, „Matilda”, filmul ii are in distributie pe Stephen Graham, Emma Thompson si Andrea Riseborough. Aceasta spune povestea unei fete extraordinare, cu o minte ascutita si o imaginatie vie, care indrazneste sa ia atitudine pentru a-si schimba viata intr-un mod miraculos.

Dupa aparitia filmului, mai multe publicatii au ridicat problema abuzurilor copiilor si felul in care Hollywood-ul se raporteaza la ele, scenele din cartea lui Dahl fiind foarte violente si descrise in amanunt, lucru care se transpune si pe ecrane.

Un autor anonim semneaza in The Guardian un material mai amplu despre abuzurile asupra copiilor din cinematografie, vorbind cu precadere despre „Matilda The Musical”. Acesta mentioneaza scena in care Amanda Thripp este invartita de codite si auzim tipete, dar si cum i se smulge parul din cap, ceea ce vizual si auditiv este mult mai puternic decat scena descrisa in cuvinte de autor.

„Filmul face ca abuzul sa para din ce in ce mai real; este chiar in fata ta, traumatizand copiii si oferind un moment la fel de inconfortabil pentru cei care au suferit abuzuri”, semnaleaza acesta, culminand cu mentiunea ca British Board of Film Classification, autoritatea in domeniu, a considerat filmul „comic violence” – violenta comica.

Romanele lui Ian Fleming, creatorul lui James Bond, au trecut de asemenea printr-o serie de modificari. Se estimeaza ca majoritatea editurilor mari vor incepe sa-si modifice titlurile vechi pentru fi adaptate la sensibilitatile actuale.