Skip to content

Special Ziua Frantei: Marin Karmitz, romanul care a schimbat cinematografia franceza si europeana

Unul dintre cei mai influenti producatori de film francezi, Marin Karmitz. e nascut in Romania dintr-un tata cu radacini poloneze si o mama siriana.

In vremea razboiului familia lui – care avea o fabrica de produse chimice langa Bucuresti –  a vandut pantofi, haine si medicamente catre romanii influenti pentru a salva familii de evrei de la deportare. A plecat din Romania in 1947, cand avea 9 ani, si s-a intors prima data 50 de ani mai tarziu, in 1993, ca sa produca un film pentru bunul sau prieten, Lucian Pintilie. Filmul se numeste O vara de neuitat.

Inainte de asta, a fost coproducator pentru Balanta al aceluiasi Lucian Pintilie, film care a fost in selectia de la Cannes in 1992 si pe care Karmitz, il considera unul dintre cele mai frumoase filme la care a lucrat.

Karmitz nu si-a negat niciodata originea si influenta romana, si-a manifestat de multe ori recunostinta pentru Regele Mihai care i-a sprijinit familia in timpul razboiului si i-a ajutat sa plece din tara. Astazi numele lui e legat de filme care i-au avut in rolurile principale pe Juliette Binoche, Nathalie Baye, Isabelle Huppert, Jacqueline Bisset, Kristin Scott Thomas, iar viata sa ar putea fi oricand un subiect de roman.

De altfel televiziunile franceze au facut cateva documentare despre viata lui Martin Karmitz pentru ca ea se suprapune pe 50 de ani din cea mai frumoasa perioada a cinematografiei franceze

Cand au ajuns in Franta, a fost inscris la o scoala de stat si multa vreme pentru ca nu stia limba era tinta glumelor colegilor care-l invatasera sa salute prin injuraturi, asa ca s-a trezit de la un copil care crescuse cu lectii de calarie si avea un proiector la care vedea filme cu Chaplin, la un baiat timid care si-a gasit bucuria in carti si care avea un singur prieten: un baiat care crescuse la orfelinat.

In liceu s-a hotarat ca se va face regizor de filme, pentru ca voia sa aiba legatura cu lumea filmului si recunostea ca nu stie nici sa scrie scenarii, nici nu are talent de actor, nici nu stie sa picteze si n-are o cultura vizuala, nici nu stie sa compuna muzica.

“Aveam impresia ca ma pot exprima prin imagini si sunete”, spune Karmitz in cartea sa aubiografica Bande A Part. “De asta voiam sa invat vocabularul sintaxa cinematografica si petru asta stiam ca trebuie sa vad cat mai multe filme si sa inteleg , de pe set, cum se fac lucrurile”.

A terminat Institutul de Cinematografie de la Paris, specializarea regie, timp in care a invatat despre pictori si a vazut sute de filme americane si franceze.

Printr-un prieten imigrant roman care-i stia pe parinti a ajuns sa fie al doilea asistent de regie pentru filmul Le dialogue des Carmelites, unde a intalnit-o pe Margot Capelier, una dintre femeile legendare in cinematografia franceza – prima femeie regizor de platou. Ea i-a oferit in prima parte a carierei, din cand in cand, informatii despre mici locuri de munca deschise in timpul filmarilor.

A facut toate micile joburi pe care le-a gasit, fara sa se dea la o parte de la niciun efort, si a ajuns sa lucreze cu Jean Luc Godard in filmele sale de inceput. Intr-una dintre secvente, Karmitz trebuia sa aiba grija de recuzita personajului principal care manca un sandvici; Karmitz a dus 10 baghete si Godard a facut o scena spunandu-i vehement ca nu sunt bune. Cand a intrebat de ce, Godard i-a raspuns elegant, desi ii era subordonat pe platou, “veti intelege singur de ce”

A vazut secventa in timp ce se filma si si-a dat seama ca baghetele sunt mult mai greu de masticat, si ca in mod normal ar fi trebuit un sandvici din paine mai mica. Isi aminteste si acum intamplarea si spune ca e un exemplu bun despre cum trebuie sa fii atent la toate detaliile intr-un film. Si daca vrei sa faci meseria aceasta cat mai bine, trebuie sa nu sari nicio etapa, sa incerci sa faci toate meseriile de pe set.

Intre timp a lucrat cu Wim Weders, Peter Greenaway (Meurtre dans un jardin anglais), James Ivory (Chambre avec vue), Louis Malle ( Au revoir les enfants), Stephen Frears,  Claude Chabrol ( Une affaire de femmes, La Ceremonie,  Madame Bovary, La fleur du mal) si are peste 80 de filme pe care le-a produs.

Spune ca tatal lui l-a invatat sa respecte trei lucruri: sa-si tina cuvatul, sa se poarte cu respect cu toata lumea sI sa nu faca datorii; adauga ca toate filmele pe care le-a produs sau distribuit au avut un lucru in comun: televiziunile au refuzat initial sa semneze contracte de distributie pentru ele. Dar si-a sustinut punctele de vedere, a reusit sa le impuna in distributie (si-a creat propria casa de distributie) si a schimbat cinematografia franceza.

Nu l-a interesat niciodata parerea criticilor ( a avut un singur prieten critic de film, Serge Daney care lucra la Cahier du cinema, cu care discuta despre directiile generale din cinematografie, niciodata despre productiile sale).

Karmitz a fost producatorul trilogiei lui Kieslowski, Trei Culori, trei filme cu povesti independente care au drept titlu cate o culoare din steagul Frantei, filme care au omagiat 300 de ani de la crearea Republicii Franceze. Pe parcursul muncii pentru acest proiect Kieslowski i-a cerut lui Karmitz sa se implice si in scenariu. Era in 1992 si sunt publice scrisorile dintre ei pe perioada de in care s–a facut montajul filmului cand Karmitz vorbeste despre structuri si emotiiile pe care le aduc structurile corecte. Scrisori care sunt lectii de cinema pentru oriece regizor, operator sau producator. (le gasiti in cartea Bande a part.)

In 1992 cand a venit in Romania dupa 50 de ani de la plecarea din copilarie, Karmitz a mers la casa in care a locuit, pe Dumbrava Rosie, unde acum este ambasada  Austriei. L-au lasat sa viziteze casa, a fost in camera copilariei lui si-a remarcat cum comunistii eliminasera sau distrusesera toate elementele de arhitectura care aveau valoare, inclusiv vitraliile cu sticla de Murano. Singurul loc care era neschimbat de 50 de ani era bucataria copilariei lui.

Karmitz are 81 de ani si continua sa sprijine filmul romanesc de la distanta. MK2, casa sa de distributie si productie de filme, care acum apartine fiului lui, Nathaniel, a fost legata si de alte productii romanesti, ale lui Corneliu Porumboiu sau Cristian Mungiu.

In 2011, Tudor Giurgiu l-a invitat la Festivalul de film de la Cluj, TIFF, iar Marin Karmitz si-a spus o parte din poveste in fata publicului care l-a intalnit in piata mare din oras.

Citește în continuare