MUSE – show total la Sziget Festival 2016 (GALERIE FOTO – ziua 2)
Dupa cateva ore de somn am pornit din nou la drum prin Sziget Festival.
Prima oprire de pe “Insula Libertatii” a fost la o sesiune de “Modern Board Games”, ca sa ne trezim creierul si la niste lectii de “African drum and dance”.
Cum ne-am mai revenit, am aruncat o privire si la workshop-ul de “Samba Fever Afro-Brazilian dance”. Aici ne-am limitat la privire, ca erau un pic prea complexe pentru ora aceea si complexitatea unduirilor cerute de tipul asta de miscare.
Am continuat plimbarea si am ramas impresionati de “Imre Baross Circus Arts School” din zona “Cirque du Sziget”. Imre Baross sunt o scoala de circ din Ungaria, care nu a dezamagit deloc, oferind un spectacol pe cinste.
In toate zilele, cei pasionati de tipul acesta de arta pot urmari un program generos de numere si spectacole de circ sau dans artistic. Cred ca mai trecem pe aici pana la final de Sziget.
Per ansamblu, toate activitatile astea, ne-au prins foarte bune pentru reactivare si pentru intrat in forma pentru o noua zi de concerte.
Ca sa fim cu totul parte din atmosfera, am mai participat un moment magic si spectaculos de-a dreptul: la “Color Party”, o alta petrecere de traditie a acestui festival. In ce consta?
Organizatorii impart, tot gratuit, tuturor doritorilor cate o punga cu bilute colorate (care se sparg si emana un praf colorat atunci cand sunt aruncate in aer). Se iau aceste pungi, se merge in zona scenei Dan Panaitescu, se asculta instructiunile aceluiasi MC charismatic (cel de ieri, de la Flag Party) siii, cand numaratoarea inversa ajunge la “Start” o campie de oameni arunca, sincron, bilutele in aer, atmosfera fiind cuprinsa de tonuri multicolore.
Raiul fotografilor din punct de vedere al pozelor spectaculoasr surprinse pe foto ori pe video sau … iadul … pentru aparatura. Nu e nevoie de mai multe cuvinte, ca puteti vedea si singuri mai jos cat de misto e acest moment. Deci, daca ajungeti cumva pe la vreo editie de Sziget, musai sa participati la petrecerile tematice.
Sau, macar la Color Party, care e un “must”. Bine, luati-va haine speciale, preferabil albe ca sa se vada frumos dupa acest moment, si pregatiti-va sa va faceti apoi multe poze si… sa nu mai purtati hainele alea dupa aia.
Dupa petrecerea colorata, pe Scena “Dan Panaitescu” a urmat o trupa foarte asteptata de iubitorii muzicii rock, care sunt, dupa cum stim, un public dedicat genului si foarte pasionat: Bring Me The Horizon.
Tanara trupa aflata acum pe val, nu s-a dezis de reputatia pe care au reusit sa o obtina in ultima perioada. Desi, personal, ni s-a parut ca prestatia a fost usor mai slaba ca la Electric (poate iar a fost de vina soarele, putin contrastant cu mesajele pieselor, cu sound-urile grave si agresive si cu spectacolul de lumini), BMTH a incantat audienta.
Interactiunea trupa-public a fost foarte vie si la acest show, oamenii reactionand imediat si intrand in mosh pit sau participand la “Wall of Death”, de zici ca Oliver Sykes era un Moise modern (a despartit marea de oameni si i-a facut sa se reuneasca apoi…in mare viteza). Nu au fost accidentari, ca participanti la astfel de concerte sunt deja profesionisti si stiu deja meseria de la varste fragede (precum cascadorii), iar cei prezenti au cantat absolut versurile alaturi de Oliver, maestrul de ceremonii.
Cum mood-ul magic deja incepuse sa apara, dupa Color Party-ul de mai devreme, am avut parte de un concert deosebit: Sigur Rós. Cu toate ca, si in acest caz lumina ia din farmecul atmosferei in care reuseste, de obicei, sa te introduca proiectul asta, prestatia live a fost magica. O idee mai putin desprinsa din poveste decat la Electric Castle, unde noaptea si ploaia au marit nespus efectul pieselor, insa tot a fost frumos.
Publicul asezat relaxat pe iarba, pe intreaga campie din fata Scenei Principale, a putut gusta introspectiv sound-urile poetice si pline de profunzime ale Sigur Rós. A fost un moment de intimitate artistica intr-o mare de lume, in plin festival. Mai rar o astfel de senzatie, cum putini artisti reusesc sa o redea. Sigur Rós e, cu siguranta, unul dintre acele proiecte muzicale.
Dupa asta, ne-am mutat la “OTP Bank – A38 Stage” unde am asistat la concertul Kodaline (Irlanda), o trupa cu o ascensiune surprinzatoare in Irlanda, Marea Britanie si Europa.
Albumul lor de debut ajungand in Top3 Britain si petrecand 9 saptamani pe prima pozitie in tara de origine, facand senzatie prin Europa Si SUA. Concertul live a fost pe masura asteptarilor, nedezmintind rezultatele cu care se mandresc pana acum. Per ansamblu, putem spune ca sunt de descoperit si ascultat mai in profunzime.
Dupa acest concert, ne-am intors la Scena “Dan Panaitescu” pentru a astepta senzatia serii (pentru care si Ziua 2 de Sziget a fost “sold out”): MUSE. Campia a fost neincapatoare, cu o multime de oameni care abia asteptau ca trupa sa intre pe scena.
Abia daca au apucat sa puna un picior pe main stage, ca publicul s-a dezlantuit. Iar MUSE, bineinteles, ca i-a rasplatit cu un show pe masura. Carismaticul solist a surprins inca o data cu vocea sa incredibila si extrem de “mobila”, trecand cu o usurinta incredibila de la tonuri grave la note acute.
Aceleasi treceri surprinzatoare pentru public (de la foarte intens, la piese foarte lente, urmate de ritmuri foarte alerte si puternice) le-a avut si playlist-ul, cunoscut de cei care i-au putut vedea la Bucuresti. Show-ul sensational de lumini a asezonat noaptea si a incantat publicul deja fermecat de prestatia artistilor.
Toata lumea a stat in priza si vorbit limbajul MUSE pana la ultima nota, plecand apoi catre alte concerte sau prin festival cu zambetul pe buze si cu o amintire demna de pastrat.
Ne-am mutat apoi la “OTP Bank – A38 Stage” pentru a participa la show-ul excentricei Róisín Murphy (Irlanda), care a devenit cunoscuta in anii ’90 ca solista a duo-ului britanic de trip hop Moloko.
Cu o voce impresionanta si puternica, Róisín a pus pe toata lumea in miscare (un public numeros). Show-ul a fost asezonat cu proiectii si momente special, artista schimbandu-si outfit-ul aproape complet, uneori, in functie de mesajele transmise de melodia cantata.
Partea si mai interesanta este ca face acest lucru pe scena, in fata publicului, in timp ce canta (fara ca acest lucru sa afecteze in niciun fel calitatea melodiei sau intensitatea vocii sale).
Cu un playlist cu melodii care abundau in mesaje anti-societate de consum si standardizari distructive, Róisín Murphy a oferit o experienta deosebita celor care au stat pana tarziu in noapte ca sa o asculte si care au fost din plin rasplatiti.
