Incepand de astazi intra in cinematografele din Romania noul film al lui Michele Placido, Umbra lui Caravaggio (Caravaggio’s Shadow / L’ombra di Caravaggio). Distribuit la nivel local de Independenta Film, lungmetrajul de doua ore este co-productie italo-franceza care ii are in distributie pe Riccardo Scamarcio, Louis Garrel, Isabelle Huppert, Micaela Rammazotti, Tedua, Vinicio Marchioni si Lolita Chammah.

Inainte de a urmari filmul la cinema, va invitam sa descoperiti mai multe despre punctul de vedere al lui Placido pentru aceasta capodopera vizuala, puternic inspirata din picturile baroce, dar si cateva diferente dintre film si realitatea istorica. Este o productie care recreeaza cu acuratete atmosfera vremurilor respective si il prezinta pe Caravaggio ca un rockstar modern.

Personalitatea lui Caravaggio in forul public s-a construit pe cateva surse din epoca, in special pe prima biografie scrisa dupa moartea lui de cel mai mare rival al artistului: pictorul Giovanni Baglione. 

Scrierile lui Baglione il prezinta pe Caravaggio ca un artist talentat dar decadent, plin de vicii si defecte de personalitate. Desi nu se stie exact cum a murit geniul artei baroce, Baglione ii inventeaza un fir narativ care sa completeze imaginea care pe care i-o creeaza, spune ca ar fi decedat singur pe malul marii si “s-a sfarsit urat, asa cum a si trait.”

Pentru ca inventiunea dramatica a lui Baglione — care l-a dat in judecata pe Caravaggio pentru calomnie deoarece geniul baroc l-a batjocorit intr-o poezie, numindu-l artist inferior — este o sursa mult mai atragatoare decat incertitudinea istorica legata de viata lui Caravaggio, majoritatea ecranizarilor despre viata lui opteaza pentru versiunea lui Baglione, pe care o cupleaza cu alte cateva incidente in care a fost implicat artistul pe parcursul vietii. Iar pasionatii de Caravaggio ar trebui sa stie ca filmul lui Michele Placido nu isi propune sa urmeze adevarul istoric, mizand pe o imagine a artistului — asa cum declara insusi regizorul — “ca un Rockstar, traind viata turbulenta a unui artist care activeaza astazi la New York sau la Londra”.

Actiunea incepe in anul 1690 cand, acuzat de crima, Caravaggio fuge din Roma si se refugiaza la Napoli. 

Sprijinit de puternica familie Colonna, el incearca sa obtina aprobarea Bisericii Catolice pentru a se intoarce la Roma. Papa decide ca trebuie facuta o ancheta asupra pictorului, a carui arta este considerata subersiva si contrara moralei Bisericii. 

Placido a lucrat patru ani la acest proiect, distribuindu-l pe Riccardo Scamarcio ca protagonist in rolul lui Michelangelo Merisi, alias Caravaggio. 

Isabelle Huppert joaca rolul Constanzei Colonna, o nobila casatorita cu Marchizul Francesco Sforza care il ajuta pe Caravaggio din umbra. Micaela Ramazzotti este Lena, o prostituata preferata de multi prelati de rang inalt, care a pozat pentru Caravaggio ca model pentru reprezentarile Fecioarei Maria. Actrita Lolita Chammah joaca la randul ei o alta prostituata, Anna Bianchini, cunoscuta in Roma, pe care Caravaggio a preferat-o ca model, pictandu-i cadavrul pentru „Moartea Fecioarei” (1604 – 1606).

Filmul lui Placido pune un mare accent pe femeile din viata lui Caravaggio, pe pasiunea si iubirea pe care acesta o are pentru prostituate. Spre deosebire de ecranizarea lui Derek Jarman din 1986, filmul nu abordeaza deloc presupusa homosexualitate a acestuia care a fost discutata indelung de istoricii de arta.

Mai departe, Tedua este Cecco, modelul, asistentul si prietenul lui Caravaggio, insinuandu-se voalat, spre finalul filmului, ca ar fi existat de fapt o altfel de relatie intre ei. Vincio Marchioni il joaca pe Giovanni Baglione, pictor si biograf al multor artisti italieni, inamic al lui Caravaggio. Iar Louis Garrel joaca rolul Umbrei, un personaj fictiv angajat in politia secreta a Papei Paul al V-lea care efectueaza o ancheta amanuntita prin care se va decide daca se va acorda sau nu gratierea lui Caravaggio (acuzat la vremea respectiva de omor si aflat in exil).

Placido il descrie pe Caravaggio al lui Scarmaccio ca un “artist blestemat, de un talent absolut, un rockstar ante litteram, un rebel fara cauza, fortat sa infrunte implicatiile tulburatoare ale unei vieti nesabuite.”

Desi Placido il prezinta pe Caravaggio precum un artist care ar lucra in afara legii — impotriva regulilor stricte dictate de Conciliul de la Trento care reglementa la vremea respectiva reprezentarea artei sacre —, merita mentionat ca artistul a lucrat o mare parte a lucrarilor sale drept comenzi in slujba bisericii sau pictura cu tema religioasa, fiind unul dintre pictorii angajati in misiunea Contrareformei. 

De altfel, cei mai importanti mecena care l-au sustinut pe Caravaggio au fost Cardinalii Borromeo si Del Monte, care i-au oferit acestuia cazare pe termen lung in vastele lor palate. In momentul respectiv, nu puteai fi artist daca locuiai prin canalizari si mureai de foame, asa cum se arata in film — un mit fondat in Franta, in epoca Romantismului —, deoarece materialele erau scumpe iar comenzile venite din partea unor nobili sau prelati erau principalele surse de venit. Iar Caravaggio a reusit sa picteze cateva capodopere inclusiv cand se afla in exil si incerca sa castige favorurile fostilor sai mecena.

Asa cum ilustreaza si Placido in filmul lui, Caravaggio folosea prostituate, hoti si vagabonzi ca modele pentru picturile sale sacre ale Contrareformei. Era un lucru care scandaliza in forul public figurile religioase, desi in privat, erau fascinati de aceasta abordare si continuau sa ii cumpere lucrarile.

Erau vremuri in care papalitatea comanda sculpturi, picturi, cupole si colonade pentru a-si celebra opulenta si reconsolida pozitia. Caravaggio era apropiat de aripa pauperista a bisericii care cauta o intoarcere la valorile evanghelice. Atelierul in care isi crea capodopera este frecventat atat de negustori si prostituate, cat si de nobili si colectionari de arta ecleziastica. 

Ideea filmului dateaza din 1968, cand Placido, proaspat sosit la Roma, isi petrecea dupa-amiezile in Campo de’ Fiori cu colegii sai de la Academia de Film.

Placido avea in minte un film care sa redea o imagine a lui Caravaggio cu toate viciile si virtutile sale, reconstituind cu ajutorul luminilor, decorurilor si costumelor “o lume reala, murdara, departe de orice tentatie a reprezentarilor iconografice sau glam.”

Lucrul la decoruri a inceput in 2019, cu un an inainte de perioada filmarilor, cand scenograful Tonino Zera a inceput sa colaboreze cu Placido si cu producatoarea Federica Vincenti la referinte, schite, cercetarea paletelor de culori si a atmosferei, precum si identificarea unor locuri neatinse de modernitate in care sa se reconstruiasca Roma de la inceputul secolului al XVII-lea. Temnitele din Caracalla au fost transformate intr-o lume a tenebrelor,  strazi pline de mizerie, gunoaie si cersetori.

In privinta costumelor, lumea lui Caravaggio era un univers pestrit care includea nobilimea si clerul, dar si o Roma alcatuita mai ales din oameni de rand, prostituate si copii ai strazii, pentru care referintele picturale sunt rare, deoarece formau o clasa sociala care nu avea inca drept de cetatenie deplina in arta. 

Designerul costumelor, Carlo Poggioli, expert in Caravaggio, reitereaza cum viziunea lui Placido, cufundat in proiect de ani de zile, era foarte specifica.

Placido dorea o abordare a personajelor in conformitate cu metodele de creatie artistica folosite de Caravaggio care, asemenea unui regizor, isi punea in scena modelele pentru a le reprezenta ulterior pe panza, fara o etapa intermediara a desenului. S-a pornit de la studiul referintelor istorice, folosite si de hairstylista Desirée Corridoni si make-up artistul Luigi Rocchetti. 

Pentru imaginea protagonistului s-a decis, de exemplu, sa se evite iconografia clasica ce infatiseaza chipul pictorului cu mustata si sa se pastreze in schimb barba. Parul lui Caravaggio din film este mereu murdar si tuns zdrentaros, semn al geniului sau chinuit, “un artist blestemat si un om care traieste printre oameni, putin murdar si transpirat, adesea obosit, subversiv chiar si in infatisarea sa.”

Toate costumele protagonistului au fost create in dublu exemplar, avand in vedere numarul de dueluri si lupte pe care Caravaggio le-a avut de infruntat si faptul ca Riccardo Scamarcio nu si-a dorit o dublura pentru scenele de actiune.

Cea mai spectaculoasa secventa din film in ceea ce priveste costumele este scena carnavalului. S-a lucrat trei luni pentru a realiza peste 250 de costume, precum si 200 de masti. Placido a fost foarte specific in redarea murdariei din costume care sa reflecte mintea tulburata a lui Caravaggio. Toate costumele au fost rupte, sfasiate, vopsite, murdarite si erau menite sa redea imperfectiunile pe care geniul picturii baroce cauta sa le reprezinta cu o naturalete iesita din comun in lucrarile sale.

Mai jos puteti descoperi mai multe despre opera lui Caravaggio.