Un studiu recent al cercetatorilor de la Universitatea Cambridge sugereaza ca pictorul si gravorul renascentist Albrecht Dürer s-a autoportretizat din razbunare intr-o pictura de altar. Opera de arta a fost comandata de un mecena din Frankfurt care semnase un contract cu Dürer, acestia s-au certat ulterior din cauza unor inconveniente. 

Cercetatorii au facut descoperirea dupa ce au analizat schimbul de scrisori dintre Dürer si patronul sau in care discutau despre o pictura de altar realizata de pictor in 1509. Potrivit analizei, maestrul, originar din Nürnberg, ar fi pornit cearta din cauza unei renumeratii prea mici oferite pentru munca depusa la altar. 

Patronul care a comandat pictura de altar a fost Jacob Heller, un negustor bogat din Frankfurt care admira lucrarile lui Dürer. Figura artistului, desi discret plasata, a fost identificata abia recent in centrul imaginii.

Pictura de altar reprezinta scena biblica a inaltarii la cer a Fecioarei Maria si a fost plasata de artist intr-un cadru exterior. Fecioara, alaturi de Isus si Dumnezeu, domina registrul superior, cel inferior fiind reprezentat de apostoli. Intre cele doua registre, in centrul picturii se poate observa figura artistului plasata la distanta, in peisaj. 

Desi pictura originala a fost distrusa intr-un incendiu din 1729, compozitia si personajele reprezentate au supravietuit datorita unei copii calitative de la inceputul secolului al XVII-lea, realizata de un pictor din Nürnberg, Jobst Harrich. In prezent, aceasta poate fi vazuta la Muzeul de Istorie din Frankfurt.

Cercetarea picturii si a scrisorilor a fost condusa de Ulinka Rublack, profesoara de istorie europeana moderna timpurie la Universitatea Cambridge. Aceasta a facut asocierea dintre prezenta figurii lui Dürer in pictura si cearta dintre artist si mecena din schimbul de scrisori. 

Rublack a spusa ca „Dürer si-a plasat autoportretul in mijocul altarului ca o imagine pe care nimeni nu s-ar fi asteptat sa o vada atunci cand isi ridica privirea de la apostoli monumentali din primul plan. Pictorul s-a autoreprezentat in centru, sub Maria si Isus, pentru a se asigura ca privirea oricarui vizitator era indreptata catre el.”

Maestrul renascentist s-a reprezentat alaturi de un panou din lemn cu numele sau, data realizarii altarului si semnatura sa. Potrivit lui Rublack, nici un artist nu s-a autoportretizat in acest fel in vreo opera renascentista si era un mod eficient de a-si spori popularitatea.

„Este ceva cu adevarat uimitor”, a adaugat profesoara de la Cambridge care sustine ca proeminenta figurii artistului si furia exprimata de el in scrisori au determinat-o sa ajunga la ipoteza ca de fapt este un act de razbunare pe Heller.

Furia lui Dürer fata de mecena a fost reflectata in noua scrisori dintre 1508 si 1509. In fiecare artistul sustinea ca e prost platit si ca are nevoie de mai multi bani pentru a finaliza altarul.   

Potrivit lui Rublack, materialele erau scumpe si maestrul a fost nevoit sa-si plateasca si asistentii care lucrau la panourile laterale ale altarului. Dürer a acceptat initial o suma de 130 de florini pentru realizarea picturii, insa ulterior si-a dat seama ca pictura este mult mai costisitoare si mai complexa si a cerut inca 100 de florini. 

Desi artistul a protestat in mai multe instante, Heller nu a acceptat sa-i mareasca renumeratia. Intr-o scrisoare ulterioara, pictorul sustinea cu indignare ca nu a obtinut aproape nici un profit, mentionand ca doar pentru pigmenti a cheltuit 100 de florini. 

In scrisoare, Dürer spunea ca „Pierd timp si bani si imi castig si ingratitudinea dumneavoastra.” Intr-un alt pasaj, il intreba fara menajamente pe comerciant „Care va imaginati ca sunt costurile mele de trai?”.

Potrivit lui Rublack, faptul ca artistul a trebuit sa se injoseasca atat de mult pentru un salariu decent a avut un impact crucial pentru opera lui Dürer. Dupa finalizarea altarului, pictorul a promis ca nu o sa mai lucreze vreodata la un proiect atat de complex si nici nu va mai picta altare religioase.

Dürer a murit in 1528 si a mai pictat un singur altar in intervalul celor 20 de ani. 

„Situatia sugereaza ca Dürer a dus o batalie istorica pentru a afirma adevarata valoarea artei, insa Heller s-a dovedit mai puternic. Furios, Dürer a mers mai departe, abandonand orice intentie de a mai picta altare pentru a crea lucrari eficiente din punct de vedere financiar.”, a completat Rublack.

Cercetarea va fi inclusa in cartea „Dürer’s Lost Masterpiece: Art and Society at the Dawn of a Global World” (Capodopera Pierduta a lui Dürer: Arta si societate la inceputurile unei lumi globale) care va fi publicata in luna august la Oxford University Press. Poate fi achizitionata de aici.

Tipografia, asa cum o cunoastem in epoca artei contemporane, nu ar fi existat fara Albrecht Dürer. Supranumit „Leonardo al Nordului”, Albrecht Dürer este unul dintre cei mai importanti artisti si teoreticieni care au activat in afara Italiei in perioada Renasterii. 

Albrecht Dürer este unul dintre cei mai importanti gravori din istoria artei, aducand tiparul prin gravuri in lemn in editii mari. Tehnicile inventate au schimbat modul in care s-a raspandit arta pana in zilele noastre. 

In palmaresul sau se afla mai multe inovatii si elemente care au schimbat lumea artei. In primul rand, a fost primul care a reusit sa combine cele doua modele artistice ale vremurilor: cel italian concentrat pe proportii, perspectiva si individ si cel flamand concentrat pe redarea detaliilor naturalistice. Acestui melanj i-a adaugat cunostinte filozofice si teologice contemporane.

S-a nascut in 1471, era al treilea copil din ceea ce se crede ca ar fi fost cei 18 copii ai familiei Dürer. Tatal sau era de origine maghiara dar s-a mutat in Nürnberg din Ajtós, in zona actuala a Ungariei si si-a tradus numele in germana. 

Cand Albrecht a ajuns la varsta de 13 de ani, a inceput sa lucreze in atelierele familiei, tatal lui era un aurar de succes iar bunicul un tipograf si editor. Tanarul Dürer a demonstrat abilitati atat de impresionante incat la varsta de 15 ani a devenit ucenicul pictorului Michael Wolgemut, spre dezamagirea tatalui. 

Ulterior, Dürer a oferit o insemnatate aparte pentru productia de alegorii artistice menite sa dezvolte noi concepte ale umanitatii. In ultima parte a vietii, a fost implicat in scrieri stiintifice si redactarea unor tratate despre masuratori, proportii umane, perspectiva si ilustratii. A fost printre primii artisti din spatiul non-italian care a sustinut faptul ca geometria este esentiala in producerea unei lucrari de arta armonioase. Astfel, era de parere ca geometria si rigorile matematice ar trebui invatat de toti artistii.

In mod neobisnuit, Dürer era constient de propriul geniu artistic si a pictat o serie de autoportrete grandioase in care s-a redat cu aura unui personaj divin, demn de venerat. A devenit faimos si pentru semnatura lui care este regasita in numeroase lucrari si care a devenit una dintre primele „marci” ale artei moderne.