Skip to content

Interviu cu FIRMA: „Era digitala e o oferta pe care nu o poti refuza”

FIRMA a fost una dintre cele mai asteptate reveniri in muzica romaneasca. Trupa icon din zona alternative, FIRMA redefinea standardele muzicale romanesti la inceputul anilor 2000 cu piese ca La Orbire, Nimeni si Important, iar in 2014 au revenit cu un nou album, Descantece.

1. Intoarcerea voastra a fost una foarte dorita. Genul acesta de asteptare din partea publicului pune vreo presiune pe trupa?

Asteptarea publicului, de cele mai multe ori ne-a ajutat sa trecem peste blocajele artistice si ne-a dat increderea de a pune mana pe creioane, clape si corzi. Inspiratia este o domnita care te zgarie cu privirea si vine si pleaca dupa bunul ei plac. Disponibilitatea si dorinta oamenilor de a ne asculta creatiile ne-a usurat presiunea pe care, alaturi de colegii de breasla, am simtit-o si-o vom simti intotdeauna atunci cand ne trezim cu o foaie alba in fata.

2. Cum ati ales titlul Descantece? Cand ne gandim la cuvantul acesta il asociem cu blesteme, deochiuri etc, pentru voi ce vrea sa insemne?

Albumul nou este un material mult mai personal, chiar raportat la primul. Spre deosebire de albumele anterioare, totul s-a concentrat spre decodificarea a tot ceea ce simtim. La inceputuri, ce ne doream era sa codificam, cat mai enigmatic, pentru a putea fi siguri ca suntem descifrati doar de cei care ni se aseamana. Experienta ne-a ajutat sa distingem mai bine oamenii dragi noua iar menirea Descantecelor e de a ne prezenta in fata lor. Este doar un titlu de album. Oricine ii asculta continutul va afla ca nu este singur.

3. Cu ce impresie ati vrea sa ramana ascultatorul dupa ce asculta albumul Descantece? E ceva ce ati vrea sa transmiteti in mod special, spre exemplu cu piesa Cuvintele?

Vezi raspunsul la intrebarea nr2.

4. Cui ii este dedicat acest album? Are piese ca Drumul spre Paradis sau Copiii Cerului care par a fi scrise cu un anumit destinatar in minte.

Omul potrivit este oricine se regaseste intr-una sau mai multe piese de pe album. Restul e intimitate.

5. De unde vine inspiratia pentru piesele pe care le compuneti?

Din realitatea inconjuratoare, infruntarea dintre zi si noapte, real si virtual, trecut si viitor, agonie si extaz.

6. Noul disc are un aer mai optimist, cu piese din care parca mai rasare o urma de speranta. E rezultatul unui fel de maturizari muzicale?

O parte din raspuns il gasiti anterior. Putem sa sintetizam, pentru a merge la o cafea, cu un simplu da. Insa nu ne putem abtine sa nu fim de acord cu eticheta pesimista care ne-a fost agatata de-a lungul timpului. Raportat la ceea ce stim, vedem, citim si descifram atunci cand ne uitam in jur, optimismul nostru poate fi uneori descris a fi debordant. Insa nici eticheta asta nu ne coafeaza, multumindu-ne la sfarsitul zilei doar cu stampila de realisti.

7. Multi artisti vor sa aiba succes in strainatate, pe scenele de afara. FIRMA a reusit acest lucru si totusi ati intrat intr-un hiatus. Vreti sa va mai intoarceti la acel statut si sa il duceti la urmtatorul nivel sau ramaneti la nivel local?

Sunt doua planuri diferite. Daca e sa ne luam dupa sintagma local is the new global, succesul in tara nu ne face sa ne simtim mai prejos decat orice reusita externa. Avem in noi, si stim, mai multe trasaturi universale, pe care le vom pune in lumina la momentul potrivit.

8. Muzica FIRMA ajunsese in mainstream, credeti ca mai e posibil sa aveti piese difuzate pe posturile comerciale in era dance incare ne aflam acum?

Era dance in care ne aflam acum a inceput de prin \’96. Multi dintre dancerii de-atunci nu mai sunt printre noi din punct de vedere creativ, insa flacara dance a fost purtata pana in zilele noastre de alti temerari. Am fost alaturi de ei pe radio atunci, vom fi si acum. Coabitarea este un lucru natural si nu ne deranjeaza.

9. E un beneficiu sau un blestem pentru un artist era digitala?

Este mai degraba o oferta pe care nu o poti refuza, dupa cum spunea un clasic.

Care e piesa ta preferata de pe albumul Descantece? Ai vazut clipul pentru Doua suflete?

 Credit foto: Valeriu Catalineanu

Citește în continuare