In perioada Jocurilor Olimpice de iarna, la Milano se deschide accesul rar la o pictura murala a lui Leonardo da Vinci in Castelul Sforzesco. Va putea fi vazuta de pe schela, de aproape, in proces de restaurare.
Intre 7 februarie si 14 martie, la Milano se deschide pentru public una dintre cele mai inaccesibile lucrari asociate lui Leonardo da Vinci: pictura murala din Sala delle Asse, aflata in plina restaurare in Castelul Sforzesco.
Vizitatorii vor putea urca pe schela interioara, inalta de aproximativ 6 metri, ca sa priveasca de aproape interventiile recente ale conservatorilor. Fereastra de vizitare este legata in mod direct de contextul Jocurilor Olimpice de iarna 2026, care vor fi gazduite la Milano.
Dupa 14 martie, sala urmeaza sa fie izolata din nou pentru aproximativ 18 luni, astfel incat accesul din perioada urmatoare este o ocazie rara de a vedea lucrarea in stadiul de santier, nu ca obiect “finalizat” de muzeu.
Pictura este descrisa ca un ansamblu monumental, neterminat, cu un program decorativ vegetal construit ca o iluzie de pergola: liane impletite, un baldachin sugerat de 16 arbori, plus zone in monocrom cu radacini si roci. In spatiul de forma patrata, decoratia creeaza impresia ca privitorul se afla intr-o gradina, nu intr-o incapere de castel, printr-un efect de trompe-l’oeil care foloseste trunchiuri, frunze, fructe si noduri.
Istoria decoratiei salii delle Asse incepe in 1498, lucru sustinut de o scrisoare adresata lui Ludovico Sforza, datata 21 aprilie 1498, in care cancelarul ducelui mentioneaza ca Leonardo da Vinci promite finalizarea picturii pana in luna septembrie.
La doua zile distanta apare o alta referire, in care se noteaza ca “marea camera” a fost eliberata de scanduri, detaliu care a alimentat inclusiv discutii despre originea numelui salii, legat de “asse”, adica placi de lemn.
In 1499, Milano a fost cucerit de armata franceza condusa de Ludovic al XII-lea, iar Ludovico Sforza a fugit din oras, la fel a facut si Leonardo. In secolele urmatoare, castelul a fost folosit in scopuri militare, iar peretii incaperii au fost acoperiti cu var. Astfel, s-a pierdut amintirea decoratiei. Abia spre finalul secolului al XIX-lea, in timpul lucrarilor de restaurare ale castelului, au fost descoperite urme de pictura sub suprafata alba.
Procesul de recuperare a trecut prin mai multe etape in secolul al XX-lea.
La inceputul anilor 1900, publicul a putut vedea un rezultat de restaurare care punea in evidenta trunchiuri pe pereti si o bolta acoperita de o retea de ramuri si frunze, cu culori considerate foarte vii; ulterior, au aparut critici legate de aspect si de lipsa unei documentari fotografice complete a starii anterioare interventiei.
In anii 1950, o noua restaurare a temperat cromatica si a dat incaperii un aspect mai “antic” iar proiectul lansat in 2012 s-a concentrat pe stoparea deteriorarii produse de umiditate si alti factori, dar si investigarea decoratiei pentru a recupera cat mai mult din stratul original.
In lucrarile recente, restauratorii folosesc hartie japoneza de orez, impreuna cu apa demineralizata, pentru a indeparta sarurile care au patruns in ziduri. Practic, accesul public din februarie-martie ofera posibilitatea de a vedea de la cativa centimetri lunetele si zonele de pictura in timp ce sunt tratate, intr-un moment in care lucrarea este inca “deschisa” si vulnerabila.
Pe durata saptamanilor olimpice, castelul pregateste un pachet de tururi ghidate dedicate ultimei faze de restaurare. Vizitatorii urca pe schela si urmaresc, dintr-un punct de observatie foarte apropiat, modul de lucru al echipelor de conservare.
In paralel cu accesul temporar la Sala delle Asse, in salile panoramice ale castelului este anuntata o instalatie multimedia care prezinta istoria incaperii si rolul lui Leonardo la curtea Sforza.
Contextul este legat de pozitia artistului la Milano, unde a lucrat pentru Ludovico Sforza si unde, in aceeasi perioada, a realizat “Cina cea de Taina” la Santa Maria delle Grazie, biserica asociata familiei Sforza si folosita drept capela funerara.
Din 21 ianuarie a fost redeschisa si Sala XXI din Pinacoteca, complet reproiectata si dedicata “Leonardeschi”, adica artistilor formati in atelierul lui Leonardo sau profund influentati de opera lui. Reamenajarea este prezentata impreuna cu restaurari si achizitii noi, iar expozitia pune accent pe relatia de filiere si pe continuitatea vizuala care s-a construit in jurul atelierului si al cercului lui Leonardo.
In timp ce se afla in serviciul lui Ludovico Sforza, Leonardo a realizat si desene care documenteaza spatii, in special coridoare, ascunse ale castelului, pastrate in Codex Forster I. Pasajele aveau scopuri militare, dar este mentionat si un culoar construit de Ludovico pentru a ajunge la tomba sotiei sale, Beatrice d’Este, inmormantata la Santa Maria delle Grazie.
