Skip to content

Biblioteca Nationala a Frantei va fi redeschisa dupa o restaurare spectaculoasa care a durat 10 ani. Cladirea construita in urma cu 300 de ani gazduieste peste 40 de milioane de carti si documente.

Cunoscuta anterior drept „Biblioteca Regelui”, spatiul care gazduieste Biblioteca Nationala a Frantei a fost complet restaurat dupa un proiect care s-a intins pe 10 ani. Institutia va fi deschisa pentru public incepand cu vara anul viitor.

Aflata in apropierea Palais Royal din Paris, cladirea bibliotecii a fost construita in urma cu 300 de ani si a fost patronata de conducatorii francezi, inclusiv de Imparatul Napoleon care a ordonat ca toate cartile rare sa fie aduse in colectia permanenta a institutiei.

Noul muzeu din aripa Richelieu include numeroase spatii noi sau spatii vechi renovate integral si spune povestea lumii, din Antichitate si pana astazi, in ordine cronologica si tematica.

Renovarea fostei biblioteci imperiale a insemnat o transformare masiva desfasurata pe aproape un deceniu. Au fost adaugate facilitati menite sa gazduiasca un public mai numeros, a fost creata o gradina interioara unde se poate citi in liniste si a fost restaurata faimoasa sala Richelieu de lectura. Proiectul a fost gandit astfel incat sa includa atat una dintre cele mai mari si importante biblioteci din lume (prin prisma volumelor detinute in colectie si arhive) dar si un muzeu, noua organizare fiind cea a unui campus universitar pentru pasionatii de arta, literatura, istorie si patrimoniu. Publicul este invitat sa se bucure de plimbari si de noile inovatii tehnologice care au transformat biblioteca intr-o institutie moderna, adaptata la nevoile anului 2022 cand vor fi deschise usile pentru publicul larg.

Biblioteca a fost renovata atat cu fonduri guvernamentale dar si cu ajutorul a 3200 de donatori privati care s-au inscris pe site-ul institutiei. Au fost executate lucrari in toate cladirile care gazduiesc colectia – 5 la numar – atat in sala istorica Richelieu dar si in faimoaele blocurile gemene de pe malul Senei.

Istoria bibliotecii a inceput in 1368 cand a fost fondata de catre Regele Carol al V-lea in Palatul Luvru, resedinta regala a vremurilor. La inceput, colectia includea manuscrise mostenite de la Regele Ioan al II-lea dar si carti comandate de monarhul francez. Dupa moartea lui Carol al VI-lea, colectia a fost cumparata in intregime de catre Ducele de Bedford, de origine englez, regent al tronului Frantei care a mutat-o in Anglia, ulterior fiind dispersata si pierduta.

Aparitia tiparului l-a indemnat pe Regele Carol al VII-lea sa inceapa o noua colectie care a fost imbogatita considerabil cand Carol al VIII-lea a confiscat colectia regilor din Aragon. Ulterior, au fost adaugate colectiile mostenite de Louis al XII-lea dar si cele furate in timpul cuceririlor sale in Milano. In tot acest timp, colectia a calatorit in mai multe locuri din Franta sub numele „Bibliothèque du Roi” pana in perioada Renasterii cand Jacques Amyot, bibliotecarul Regelui Henri al II-lea a transferat-o la Paris.

Din pacate, o mare parte dintre documentele din colectie s-au pierdut in timpul transferurilor constante care au continuat pana in 1604 cand Regele Henri al IV-lea a angajat un bibliotecar al carui scop era sa creeze una dintre cele mai mari colectii de carti din lume. Dupa ce a considerat ca bibliotecarul l-a tradat, Regele a ordonat sa fie executat si l-a numit pe fiul acestuia in functie, devenind un obicei ca un membru al familiei De Thou sa se ocupe de colectia regala. In perioada lui Louis al XIII-lea si Louis al XIV-lea, colectia a crescut, pe de o parte adaugandu-se colectia personala a Reginei Catherine de Medici dar si prin influenta lui Colbert, ministrul de finante care era un mare colectionar. Pana in anul 1688, catalogul bibliotecii avea 8 volume si era planuita o constructie dedicata colectiei in Place Vendome.

In 1692, biblioteca mutata de pe Rue Vivienne a fost deschisa publicului pentru prima data iar in timpul Revolutiei Franceze a fost la un pas de a fi distrusa in intregime. Dupa ce au fost confiscate toate colectiile de carti ale aristocratilor si clericilor, colectia avea peste 300.000 de volume, fiind numita in 1792 drept proprietate nationala prin institutia care ii poarta numele si astazi: „Bibliothèque Nationale.” Dupa patru secole de control al Coroanei, biblioteca a devenit a poporului.

Unul dintre cei mai importanti conducatori francezi care au schimbat istoria bibliotecii a fost Imparatul Napoleon care a ordonat ca orice carte din bibliotecile din provincie care nu se afla in colectia nationala trebuie sa fie trimisa in capitala. Conceptul lui era sa creeze o biblioteca in care gaseai „orice carte existenta in Franta”. La inceputul anului 1800, colectia avea peste 650.000 de carti si 80.000 de manuscrise.

In 1868, biblioteca (imperiala la vremea respectiva, datorita schimbarilor de regim din Franta) a fost mutata in cladirile nou construite de arhitectul Henri Labrouste pe Rue de Richelieu. Dupa moartea lui Labrouste, au fost adaugate „Camera Ovala” de citit si au fost incluse sute de mii de alte carti in colectie. Pana in 1920, avea peste 4 milioane de volume. Aproape jumatate dintre acestea au fost pierdute in ravagiile facute de primul si al doilea razboi mondial, o parte fiind confiscate de catre fortele germane.

Constructiile actuale au fost anuntate in 1988 si finalizate in 1995. Cartile au fost mutate in lunile urmatoare din Rue de Richelieu la Quai François Mauriac unde Biblioteca Nationala a Frantei a fost inaugurata pe 15 decembrie 1996. De la inceput, a fost gandita pentru a fi una dintre cele mai moderne biblioteci din lume, planul includea si o versiune digitala a cartilor si un sistem de telelift automatizat care masoara 6,6 kilometri si care aduce orice carte ceruta la receptie in cateva minute. 

In prezent, colectia bibliotecii franceze este gazduita in mai multe cladiri: in blocurile moderne de pe Quai François Mauriac numite dupa presedintele François Mitterrand care a semnat ordinul de constructie dar si in alte sedii vechi ale institutiei: sala Richelieu pe care ati vazut-o in imaginile de mai sus, salile Arsenal, Opéra si Jean Vilar.

Colectia include peste 15 milioane de carti, 15 milioane de fotografii si timbre si alte 10 de milioane de documente scrise si multimedia, manuscrise, printuri, harti, medalii, monede si filme. Din 1997 a fost digitalizata pe site-ul Gallica iar cele peste 40 de milioane de obiecte din colectia sunt disponibile online, in intreaga lume pentru membrii bibliotecii si pentru toti partenerii acesteia din intreaga lume, cele mai mari universitati si institute de cercetare din lume.

Mai jos puteti vedea alte biblioteci spectaculoase.

Citește în continuare