Bono, liderul trupei U2, isi lanseaza astazi, 1 noiembrie, cartea autobiografica „Surrender”, un proiect aflat in lucru inca din anul 2019. Spune povestea vietii lui Bono prin progresul discografic al trupei care i-a schimbat viata.

Cunoscut deopotriva pentru vocea lui inconfundabila dar si pentru activismul civic pentru care s-a remarcat de-a lungul celor 62 de ani de viata, Bono isi spune povestea in 560 de pagini in care relateaza multe momente foarte intime, necunoscute pana acum. 

Cartea este structurata pe un sistem inteligent gandit inca din 2015 de editura Alfred A. Knopf care l-a convins pe Bono sa publice acest proiect alaturi de ei: „40 Songs, One Story” (40 de cantece, o singura poveste). Este o referinta la structura celor 40 de capitole, fiecare fiind numit dupa unul dintre numeroasele hituri U2.

In recenziile publicate in ziare prestigioase precum Washington Post sau Los Angeles Times, cartea este considerata surprinzatoare iar Bono este vazut ca un om complex, care alege sa nu se laude pentru realizarile sale, in schimb punand in fata oamenii si experientele care l-au imbogatit.

Nascut in 1960 sub numele Paul David Hewson, a fost numit Bono Vox de catre prietenul lui Guggi, la randul lui artist. A crescut intr-o suburbie a Dublinului, fiul unui tata catolic si o mama protestanta.

Cand avea 14 ani, mama i-a murit din cauza unui anevrism cerebral iar restul adolescentei si-a petrecut-o certandu-se cu tatal si fratele lui mai mare, Norman: „Eram trei barbati care s-au confruntat cu durerea lor fara sa vorbeasca vreodata despre ea.” Ulterior, perioada respectiva a inspirat melodii precum „Iris (Hold Me Close)” sau „I Will Follow”.

Tatal i-a murit cand avea 41 de ani iar despartirea de el a inspirat „Sometimes You Can’t Make It on Your Own”. Pe langa aceste momente si alte amintiri mai putin placute, cartea il prezinta pe Bono prin multe anecdote incarcate de nostalgie, glume, amuzament si o viata traita din plin.

Desi este un rocker aparent rebel a carui prezenta domina sute de stadioane pline pana la refuz in timpul fiecarui turneu mondial, portretul lui Bono din carte arata un om a carui viata a fost caracterizata in primul rand prin stabilitate: canta alaturi de colegii lui de la U2 de 45 de ani si este casatorit de 40 de ani cu sotia sa, Alison, pe care a cunoscut-o inca din perioada liceului, avand patru copii impreuna.

Printre amintirile amuzante din carte, Bono povesteste cum a adormit cu o sticla de whiskey in brate in casa lui Frank Sinatra, fiind speriat ca s-a scapat pe el. O alta anecdota este despre momentul in care a fost invitat cu sotia lui la Casa Alba, de catre Barack si Michelle Obama, si a adormit beat in dormitorul Lincoln unde a fost descoperit de fostul presedinte american.

Din capitolul 1 intitulat „Lights of Home”: „Intr-una din camerele din inima mea, in locul unde majoritatea oamenilor au trei usi, eu am numai doi. Sunt doua usi batante care au iesit din balamale de Craciun in 2016. Asa ca iata-ma aici, la Spitalul Mount Sinai. New York City. Daca vreau sa continui sa traiesc si sa cant, am nevoie de sange si de creier. Stiu ca n-o sa ma simt chiar ca intr-o zi buna atunci cand ma voi trezi dupa cele opt ore de operatie, dar stiu si ca sa te trezesti este mai bine decat alternativa.”

Despre relatia cu sotia lui, Ali, pentru care a scris celebrul hit „With or Without You” care ofera titlul capitolului 16, Bono a scris: „Ali ar fi fost mai fericita cu o viata mai simpla decat cea pe care am avut-o. Si nu a trecut mult dupa nunta noastra cand am inceput sa simt ca devenise distanta fata de viata pe care o traiam. Desi nu era pretentioasa in vreun mod egoist, Ali nu a fost niciodata doar iubita mea, iar acum nu avea sa devina doar sotia mea. Niciunul dintre noi nu stia ce inseamna termenul sotie oricum, si nici nu aveam habar cat de valoroasa avea sa fie aceasta relatie pentru fiecare dintre noi. Eram pregatiti pentru o cale lunga dar erau goluri in buzunare de la inceput, cum a fost imaturitatea mea. (…) Si-a dat seama si ca mai sunt alti trei barbati in casnicia ei. Barbati pe care ii indragea foarte tare dar care ii luau barbatul de langa ea, nu doar in imaginatie, ci il luau fizic in jurul lumii.”

In capitolul 17 intitulat „Desire” vorbeste despre frica pe care simtit-o la ideea de a deveni parinte iar in capitolul 18 „Who’s Gonna Ride Your Wild Horses” spune ca spera ca a fost un tata bun dar ca „altii ar putea spune mai bine aceste lucruri. Nu sunt mandru de momentele in care nu am fost un parinte bun, cand mi-am pierdut firea, cand nu mi-am controlat furia. Fetele au vazut partile astea. Baietii mai putin. Oare avea legatura cu relatia pe care am avut-o cu tatal meu? Eram constient ca nu imi doream sa am cu copiii mei acelasi tip de relatie pe care am avut-o eu cu tatal meu.” 

Mai multe capitole pot fi citite pe site-ul people.com.

Intr-un interviu publicat in Sunday Times, Bono a descris cartea ca o dedicatie de iubire pentru sotia lui. 

„Am scris cartea pentru a explica familiei mele ce am facut cu viata lor pentru ca ei mi-au permis sa plec in turnee cu U2 sau sa fac lobby in Congresul american. Ali mi-a oferit aceste sanse si mi-a tinut locul acasa. Asa ca nu scriu o autobiografie rock’n’roll si nici una a unui activist, este de fapt o scrisoare de iubire pentru sotia mea.”

Pe langa aceste povesti, cartea spune povestea fiecarui hit U2, inclusiv detalii tehnice si compozitionale despre alegerea unor versuri anume, despre anumite instrumente sau locuri speciale in care au fost inregistrate unele cantece. „Surrender” poate fi achizitionata aici.

Intr-un alt capitol, Bono descrie momentul de criza pe care l-a trait la 18 ani cand se simtea ca intr-un purgatoriu, era „bun dar nu grozav, nu la fel de stralucit precum alti oameni din jur”. 

Artistul era constient de faptul ca nu este indeajuns sa fii un singur lucru – in cazul lui „destept, amuzant si poetic” – deoarece cheia succesului era sa stapaneasca toate calitatile in acelasi timp.

Fiind fascinat de femei si de cantatul la chitara, Bono a incercat sa se reorienteze profesional si a luat in calcul ideea de a devenit jurnalist de razboi. Isi imagina cum ar fi reporter din zone periculoase pana cand si-a dat seama ca exista o zona de conflict mult mai aproape de casa, pe care ar trebui sa o cucereasca. „De ce sa ma duc pana in Timbukto ca un reporter de razboi cand este atat de mult material de lucru sub patul meu? este intrebarea retorica pe care o adreseaza artistul in capitolul „Out of Control”, numit bineinteles dupa hitul U2 cu acelasi titlu. Primele versuri ale melodiei au fost scrise in ziua in care a implinit 18 ani, in urma cu 44 de ani, pe 10 mai 1978.

Intrebarile lui Bono, formulate precum un carlig menit sa creeze curiozitate in randul publicului, se continua: „Sunt fricile si spectrele de sub perna mea. Motivele pentru care uneori nu vreau sa ma dau jos din pat. Inca nu stiu daca rock’n’roll-ul – punk rock-ul in mod special – imi va aduce eliberarea. Si ca va pune capat timpului in care stau in pat si atat.”

„Cand am inceput sa scriu aceasta carte, speram sa descriu in detaliu lucrurile pe care le-am schitat in cantecele noastre. Oamenii, locurile si posibilitatile din viata mea. „Surrender” (cedare, capitulare) este un cuvant incarcat de sens pentru mine. Am crescut in Irlanda, in anii ’70 cu pumnii in aer (muzical vorbind), nu era un concept firesc. Este un cuvant in jurul caruia m-am invartit pana cand mi-am adunat gandurile pentru aceasta carte. Inca ma confrunt cu aceasta comanda care ma face sa ma simt umil. In cadrul trupei, in mariajul meu, in credinta, in viata mea de activist. „Surrender” este povestea lipsei de progres a unui pelerin. Cu multa distractie pe parcurs.” este mesajul prin care Bono introduce memoriile lui.

Numit „Man of the year” de catre publicatia Time, Bono a fost nominalizat de-a lungul timpului la premiile Oscar, Grammy si Globurile de Aur si se implica frecvent in actiuni umanitare care lupta impotriva saraciei, bolilor si a nedreptatii sociale pentru care a primit o serie de recunoasteri globale.

Nascut pe 10 mai 1960, in suburbia Ballymun a orasului Dublin, Bono (Paul David Hewson) a studiat la scoala catedralei „St. Patrick”, iar in 1972 a fost transferat la Mount Temple Comprehensive School.

Povestea U2 a inceput in anul 1976 cand a raspuns la anuntul publicat de colegul lui Larry Mullen jr, care isi dorea sa infiinteze o trupa rock. Acestora li s-au alaturat David Howell Evans (the Edge), Dick Evans (care a parasit trupa) si Adam Clayton. La inceput, cei patru s-au numit Feedback, schimbandu-si ulterior numele in U2.

Impreuna au lansat pana acum 14 albume de studio si au castigat 22 de premii Grammy, mai multe decat oricare alta trupa, si au fost inclusi in 2005 in faimosul Rock and Roll Hall of Fame.

De-a lungul carierei, Bono a colaborat cu artisti celebri precum Frank Sinatra, Johnny Cash, Willie Nelson, Luciano Pavarotti, Bob Dylan, BB King, Bruce Springsteen, Tony Bennett, Mary J. Blige, The Corrs sau Wyclef Jean si impreuna cu colegul de trupa the Edge a lucrat la cateva proiecte, inclusiv cantece pentru Roy Orbison si Tina Turner, soundtrack-uri pentru „Spider-Man. Turn Off the Dark” si o adaptare a satirei „A Clockwork Orange”.

Printre recunoasterile sale la nivel international se numara nominalizarile la Premiul Nobel pentru Pace in 2003, 2005 si 2006 si titlurile „Cavaler al Legiunii de Onoare” in Franta (2003) si „Cavaler al Imperiului Britanic” (2007).

Netflix lucreaza in prezent la un serial despre trupa U2, mai multe detalii despre acest proiect puteti citi mai jos.