Skip to content

O calatorie senzoriala in jurul lumii cu ajutorul aromelor de ceai prin Maroc, India, Japonia, China, America de Sud si Marea Britanie

Cum inca nu stim cand vom putea calatori din nou fara restrictii, urban.ro a pregatit o lista de calatorii prin intermediul unei cesti de ceai, un tur global cu ajutorul plantelor aromatice care dau savoare si textura acestei bauturi.

Marocul surprinde calatorii cu infuzia de ceai dulce de menta, o delicatesa foarte simpla, dar care imbogateste orice experienta gastronomica a locului.

O ceasca de Atai Bi Nana care inseamna ceai dulce de menta transpune consumatorul pe strazile Marocului, insa combinatia este putin inselatoare, fiind compus din ceai verde chinezesc (originar din provincia Zhejiang din China), cantitati mari de zahar si frunze proaspete de menta.

Inca se dezbate originea acestei retete de ceai, unele informatii mentionand aparitia sa in secolul al XIX-lea, ajungand din Anglia, in timp ce altii spun ca a sosit inca din secolul al XVII-lea din Orientul Mijlociu.

In Maroc, ceaiul in sine este un simbol al ospitalitatii si al primirii cu bratele deschise, iar pregatirea si prezentarea sunt la fel de importante ca si produsul finit. Gazdele toarna adesea ceaiul dintr-un ceainic in pahare mici.

O combinatie spectaculoasa intre condimente, Masala Chai este drumul spre calatoria in India.

Picant, cremos si uneori dulce, masala chai din India a devenit din ce in ce mai popular peste tot in lume. Reteta originala cuprinde lapte, zahar, ceai negru si o varietate de condimente diferite, in functie de regiune, insa cele mai frecvente sunt cardamon, scortisoara, fenicul, ghimbir, cuisoare, piper negru si anason stelat.

Mai multe legende sunt parte din originea masala chai. Una dintre ele si cea mai cunoscuta este despre un rege care a visat sa creeze o bautura vindecatoare pentru poporul sau. Istoria reala are legatura cu colonialismul britanic si comertul cu ceai din India; traditia masala chai fiind ajutata de o campanie de marketing a Marii Britanii care a promovat intens consumul de ceai pentru a stimula economia ceaiului pe care o detinea. Cetatenii indieni au luat ceaiul si si-au creat propria varianta, adaugand mirodeniile specifice.

Calatoria continua in Japonia, pentru ceaiul matcha, pulberea verde care a devenit un trend global.

Traditional, ceaiul matcha este facut din frunze de ceai verde macinate pana ajung o pulbere fina si este amestecata in apa pentru a forma un ceai spumos, foarte cunoscut datorita unui trend global care a pozitionat matcha in meniurile dietelor si meniurilor vegetariene, fiind disponibila intr-o mare varietate de bauturi si deserturi. 

Cu toate acestea, in mod tradițional, ceremonia ceaiului matcha face parte din culturala japoneza si este folosit atat pentru adunarile formale, cat si pentru cele informale, o expresie a ospitalitatii si generozitatii fata de oaspeti.

Istoria si arta ceaiului sunt strans legate de traditia acestei ceremonii a servirii ceaiului japonez, care are origini budiste. Ea dateaza din secolul al IX-lea, cand a fost adusa din China de catre un calugar budist. Istoric, ceaiul era cunoscut in China de peste o mie de ani inainte ca el sa devina popular in Japonia, insa folosit in ritualurile budiste, ceaiul japonez a capatat alta importanta.

Istoria ceaiului incepe din China, unde ceaiul oolong si-a impus suprematia gustului, atat pentru localnici, cat si pentru cei care au dus mai departe acest obicei.

Tehnic vorbind, Oolong este fabricat din aceleasi frunze ca si ceaiul negru si cel verde, dar este doar partial oxidat dupa cules (ceaiul negru este complet oxidat), oferindu-i o nuanta unica, usor  albastruie. Aroma ceaiului poate varia in functie de regiunea in care a fost cultivata frunza si de tehnica utilizata pentru oxidarea frunzelor. Cele mai cautate soiuri provin din muntii Wuyi din provincia Fujian.

Si ceaiurile oolong au propriul ceremonial, acestea sunt servite in timpul ceremoniei ceaiului Gongfu, o practica despre care se crede ca a aparut in timpul dinastiei Song si a fost popularizata in secolele urmatoare. Servirea ceaiului prin aceasta ceremonie demonstreaza respect atat pentru oaspetii gazdelor, cat si pentru natura care a oferit frunzele de ceai.

In America de Sud, cu precadere in Paraguay, Argentina, Uruguay si Brazilia, yerba mate este una dintre cele mai cunoscute bauturi.

Yerba mate este o infuzie des intalnita in America de Sud care se serveste intr-o tartacuta cu un pai metalic numit bombilla. Aroma seamana cu cea a ceaiului verde si, in general, se serveste cu apa fierbinte si se soarbe cu inghitituri mici, tartacuta fiind transmisa de la persoana la persoana.

Ceaiul englezesc, servit cu lapte si zahar, completeaza calatoria pe mapamond in cautarea povestilor despre aceasta bautura.

Mostenirea ceaiului din Regatul Unit se intinde din secolul al XVII-lea, cand a fost adus de catre British East India Trading. Marea putere coloniala a Marii Britanii a raspandit cultura ceaiului in intreaga lume si chiar si astazi ceaiul ramane o parte importanta a vierii de zi cu zi.

Tot din Marea Britanie a venit si conceptul de „ceaiul de la ora cinci”, un eveniment care inca se practica si astazi. Acesta a aparut din cauza faptului ca cina a ajuns sa fie servita tot mai tarziu, iar intre pranz si cina, englezilor li se facea foame. Cea care a venit cu ideea ceaiului de la ora 5 a fost Ana, a saptea Ducesa de Bedford, in anul 1840, care a cerut cameristei sa-i aduca ceaiul, dar si paine si unt. In urma acestei gustari, ducesa a inceput sa-si invite prietenele la ceai in camera sa, si asa a aparut un nou eveniment social. La painea cu unt s-au adaugat treptat biscuiti, sandvisuri, dar si scones, niste briose pufoase speciale pentru ceai.

Nu ne putem gândi la Regatul Unit fara sa ne imaginam ceasca perfecta de ceai negru, cu lapte și zahăr, alaturi de un biscuit sau o biscuita.

Citește în continuare