Pentru orice a cantat in privat sau la scoala la cor, senzatia de a fi in armonie cu ceilalti si concentrarea pentru ca vocea sa urmeze un traseu exact sunt senzatii bine cunoscute. La fel ca starea de bine care vine dupa o sesiune de cantat.

In 2004, psihologul german Gunter Kreutz si colegii sai au vrut sa testeze exact aceasta idee: produce cantatul modificari reale in corp sau doar ne face sa ne simtim mai bine?

Studiul, publicat in Journal of Behavioral Medicine sub titlul „Effects of Choir Singing or Listening on Secretory Immunoglobulin A, Cortisol, and Emotional State” (Kreutz et al., 2004), a analizat membri ai unui cor amator. Cercetatorii au prelevat probe de saliva inainte si dupa doua situatii diferite o repetitie de cor de 60 de minute, o sesiune de ascultare a muzicii corale.

Au masurat doua lucruri: cortizolul, hormonul stresului si sIgA (imunoglobulina A secretorie), un anticorp care protejeaza caile respiratorii superioare.

Dupa o ora de cantat s-a constatat ca nivelul de sIgA a crescut semnificativ statistic, starea emotionala pozitiva s-a imbunatatit, cortizolul a scazut. Ascultatul muzicii nu a produs aceeasi crestere a sIgA. Cu alte cuvinte, nu doar emotia conteaza — ci participarea activa.

Ce este, de fapt, sIgA?

sIgA este unul dintre anticorpii nostri de prima linie. Se gaseste in saliva si in mucoasele nazale si actioneaza ca un filtru impotriva virusurilor si bacteriilor inhalate. Interesant este ca nivelul lui fluctueaza rapid: scade in perioade de stres intens si creste cand corpul intra in stare de relaxare. Iar cantatul pare sa induca exact aceasta stare.

De ce ar influenta cantatul imunitatea?

Cand cantam, respiram profund si ritmic. Activam diafragma. Prelungim expirul. Acest tip de respiratie stimuleaza sistemul nervos parasimpatic — partea responsabila de calm si recuperare. Cand stresul scade, cortizolul scade si el. Iar cand cortizolul scade, sistemul imunitar functioneaza mai eficient.

Mai exista ceva: conexiunea sociala. Cantatul in grup sincronizeaza ritmuri cardiace si respiratii, creeaza sentimentul de apartenenta si elibereaza hormoni asociati cu starea de bine. Corpul, se pare, „interpreteaza” aceasta siguranta sociala ca pe un semnal ca poate investi energie in aparare si regenerare.

Intr-o lume in care stresul cronic erodeaza constant sistemul imunitar, faptul ca avem la dispozitie un instrument atat de accesibil — propria voce — capata o semnificatie noua.

Poate ca nu este o terapie miraculoasa. Dar este un exemplu frumos de dialog intre cultura si biologie: uneori, cand ne armonizam vocile, corpul ne raspunde in aceeasi tonalitate. Si face bine un cantat vessel oricat de fals in baie, la dus… sau la un concert al artistului preferat.