Skip to content

Special Gala HOP 2022. Razvan Mazilu, director artistic al galei: „Vreau ca publicul sa plece fredonand pe strada, cu senzatia ca toate problemele lor pot fi rezolvate printr-un cantec si in pasi de dans”

Anul acesta, Gala Tanarului Actor HOP la editie aniversara – 25 de ani este dedicata musicalului si se afla sub directia artistica a coregrafului si regizorului Razvan Mazilu.

Evenimentul se va desfasura la Casa de Cultura a Studentilor din Alba Iulia, in perioada 25-27 august 2022 si se va adresa tinerilor actori care pot canta si dansa, sustinand un spectacol complet.

De-a lungul anilor Gala Hop a fost o rampa de lansare pentru multi tineri actori care, odata premiati aici, au intrat in atentia teatrelor pentru angajare.

Urban.ro a vorbit cu directorul artistic al acestei editii, regizorul, coregraful si dansatorul Razvan Mazilu, despre gala dar si despre miza lui in raport cu spectatorii atunci cand regizeaza un musical.

Mazilu este cel care practic construieste in Romania o cultura a musicalului pentru spectatori, regizand anual doua trei spectacole de musical unde, de fapt, e autor complet: pe langa regie, face si coregrafia, dar e si autorul costumelor.

Astazi cand vorbim de musical in Romania ne gandim la tine… nu e o remarca pe care o fac sa te flatez, ci realitatea matematica: cele mai multe musicaluri de succes sunt facute de tine. E natural ca tu esti directorul artistic al Galei Hop care are in grija musicalul…  Pentru un absolvent de teatru e greu sa fie intr-o competitie pentru musical, pentru ca nu avem scoala aplicata pentru aceasta sectiune…

Aud frecvent, atunci csnd se vorbeste despre musical, o concluzie devenita deja cliseu: noi nu avem traditie, nu avem scoala in Romania. Dar traditia o face cineva, o facem noi, “scoala” creste cu fiecare montare profesionista si de succes, cu fiecare tanar actor care alege sa se specializeze in musical. 

Cand aveam douazeci de ani, asa se spunea si despre dansul contemporan. Eu am mers mai departe cu obstinatie, cu credinta. M-am dus la workshopuri in strainatate, la concursuri, am facut spectacole, am riscat, am gresit si am castigat. 

Iata, azi, Gala HOP pune o caramida la construirea unei posibile traditii, la edificiul – fragil, e adevarat – al musicalului in Romania. 

Cum sunt cei care s-au inscris pentru competitia din Gala? Ce ai urmarit in selectia lor?

Tinerii actori care au venit in competitie anul acesta au un potential fantastic, potential si calitati care trebuie incurajate, pe care cineva trebuie sa puna un spot light. Am mai vazut asta, am mai facut asta: pui un reflector pe cineva si acesta infloreste si straluceste. 

Ma intereseaza sa vad personalitati, mult umor inteligent si stare ludica, universuri autentice ale unor eventuali artisti pentru care musicalul e, cu adevarat, expresia lor artistica. 

Lucrezi cu ei pana la competitie? Ii supervizezi pana ajung in fata juriului?

Da si nu. Nu vreau sa intervin in momentele create de ei pentru ca acestea ii reprezinta. Dupa etapa preselectiei ne-am intalnit chiar la Uniter si, impreuna cu colegii mei din juriul de preselectie (actrita si specialista in muzica Maria Alexievici si regizorul Vladimir Anton) le-am dat niste feedbackuri, am vorbit si generalitati, la Alba Iulia vor avea loc cateva ateliere si cateva intalniri formatoare cu personalitati teatrale. 

In 2015 la FNT ai prezentat un exercitiu de musical cu West Side Story cu studenti de atunci, iar pentru cele 15 minute au fost cateva saptamani bune de lucru. Astazi majoritatea din acea distributie joaca in musicaluri. Cum sunt cei de acum raportat la cei din 2015? Teoretic au vazut mai multe musicaluri decat cei de atunci…

Ma uit cu nostalgie la filmarea momentului West Side Story, prezentat in cadrul unei Galei Uniter din 2015, si nu pot sa nu ma gandesc ce samanta miraculoasa am sadit cu acel proiect, nascut la ideea Marinei Constantinescu, directorul de atunci al Festivalului National de Teatru. Intre timp, am facut spectacole importante cu debutantii din West Side Story, proiecte de care sunt tare mandru, care au umplut sali (inclusiv Sala Palatului!) si pentru care ei castiga nominalizari si premii. 

Tinerii de acum par, intr-adevar, mai emancipati, mai “umblati prin lume”, sper doar si le doresc din suflet sa aiba puterea de a munci pe branci, de a-si pastra curiozitatea si a fi constienti de frumusetea profesiei lor si a musicalului ca forma de expresie ofertanta, complexa, puternica, seducatoare. 

Musicalurile tale au o estetica, dincolo de libret si muzica, in care pare ca urmaresti o placere, o bucurie directa a spectatorului. Cu ce miza montezi un musical, cum alegi ce montezi… (fiecare titlu – ca libret – are si o parte importanta de entertainment, dar si o pilda emotionala care il poate pune pe ganduri pe spectator, fara insa sa-l indispuna sau sa-i creeze disconfort)

Teatrul romanesc pare ca a uitat ca oamenii vin la teatru pentru ca le face placere. Teatrul romanesc a uitat ca teatrul are culoare. Vreau ca publicul sa vina la spectacolele mele cu mare placere, cu acea emotie, acea stare de febrilitate pe care o ai inaintea unei mari intalniri. Vreau ca publicul sa plece fredonand pe strada, cu senzatia ca toate problemele lor pot fi rezolvate printr-un cantec si in pasi de dans. 

Desigur, asta nu exclude profunzimea si temele grave care sunt “puse pe masa” in musical. Doar cine este ignorant, necultivat, crede ca musicalul e doar entertainment si atat. Ii invit la spectacole sa se convinga.

Crezi ca ar putea functiona in Romania un teatru de musical? Ar fi sustenabil? (spectacolele tale din Bucuresti se joaca mereu cu casa inchisa) si, din aceasta perspectiva, o sectiune de musical la scoala, UNATC (Conservatorul are o sectiune musical, cred) ar putea fi utila?

Absolut, publicul are mare nevoie de acest gen, eu vad asta la fiecare spectacol (da, ma duc la fiecare reprezentatie pentru a superviza totul). Sunt oameni care vin sa vada un spectacol de mai multe ori. Ar putea fi, insa, un teatru particular, nu unul bugetar. Explicatiile si motivele sunt multe si ne-ar lua mult timp sa deshidem aceasta discutie… 

Nu sunt sigur daca ar functiona o sectiune de musical in facultatea de actorie din simplul fapt ca nu ar avea cine sa predea. Poate mai incolo, cand se vor fi facut mai multe productii, cand cei care fac acum musical vor fi castigat atat de multa experienta incat sa o dea mai departe. 

De la primul tau musical si pana in 2022, spectatorii si-au schimbat foarte mult comportamentul: tehnologia le-a dat acces la mult mai multa informatie – si odata cu ea a venit si mult mai mult stres, dar le-a si micsorat capacitatea de atentie. Cand montezi si faci structura unui musical cu momentele lui, sigur iei in calcul aceste aspecte pentru ca eu ca spectator – destul de viciat pentru ca inteleg unele lucruri din culise – simt ca vrei sa plec din sala ca si cum as fi fost intr-o excursie in alta lume… Cat de mult s-a schimbat abordarea ta in ultimii ani?

Desigur ca partea vizuala e foarte importanta in spectacolele mele iar musicalul este, prin definitie, un gen care trebuie sa-l surprinda permanent pe spectator. Eu sunt absolut convins, insa, ca emotia artistica, atunci cand ne aflam in fata unei opere de arta autentica, nu va fi influentata de ritmul nebun in care traim si imaginile haotice, extrem de dinamice care tasnesc din telefonul mobil cu agresivitate. Stam si uitam de cotidian si ne minunam momente in sir la Capela Sixtina, in fata unui Brancusi sau vizionand un film bine facut. Iar asta e valabil pentru orice generatie cu orice background cultural. 

De exemplu ai facut Cabaret si la Timisoara si la Teatru Odeon si ele sunt total diferite, desi avem aceeasi muzica, acelasi libret…Vei face Full Monthy pe care l-ai mai montat… si categoric va fi diferit… Cat de mult te-ai schimbat tu, ce ai invatat in anii astia despre musical vs spectatori si cum s-a schimbat ceea ce montezi?

Nu ma analizez foarte atent, nu am un caiet pe care mi notez revelatiile profesionale, dar clar ma intereseaza sa invat cat mai multe pe partea de actorie, lucrul cu actorul. Ma intereseaza profunzimea personajelor si a relatiilor, sa desfac cat mai atent situatia teatrala. Si, daca pot spune asa, am invatat ceea ce stiam deja, si anume cat de mult conteaza sa iti faci o distributie buna si o echipa de creatie care sa te inteleaga si sa te urmeze. 

Revenind la Gala Hop, ce-ti doresti cel mai mult ca rezultat final? (Publicul – care nu va fi la Alba Iulia –  va putea urmari online.)

Imi doresc ca cei care au curiozitatea sa se uite online, sa retina cateva nume de tineri actori si sa ii urmareasca apoi pe drumul lor, sa poata spune mai tarziu: uite, pe X l-am remarcat prima data la Gala Hop, cred ca prin 2022.

Pentru cine te cunoaste stie ca esti un om foarte aspru cu tine cand vine vorba de rezultatul muncii, esti genul care cauta perfectiunea chiar daca aduce probleme si durere. Poate ca e parte din educatia ta de balerin, poate ca e pur si simplu caracterul tau. Dar daca ar fi sa-ti multumesti tie, in cel mai frumos spirit budist, sa-ti fii recunoscastor pentru momentul in care te afli acum in viata – personala si profesionala – pentru ce ti-ai fi recunoscator?

Mi-as fi recunoscator ca nu am obosit, si nici nu doresc sa mi se intample asta. Dansez de la trei ani, la saisprezece am aparut pe scena Operei. Si azi simt aceeasi bucurie si incerc aceeasi mirare atunci cand creez. 

Citește în continuare